Un cavaler mergea prin desert. Pe drum, el isi pierde calul, casca si armura. A ramas doar cu sabia.
Insetat si lipsit de puteri, vede la orizont un lac.
Cu ultimele puteri, el se indrepta spre lac, iar pe mal intalneste un balaur cu trei capete.
Cavalerul puse mana pe sabie si incepu a lupta cu monstrul.
Se lupta o zi, se lupta doua, pana i-a taiat doua capete. A treia zi balaurul cazu fara puteri.
Langa el cazu si cavalerul lipsit de vlaga.
Atunci balaurul intreba, abia rasufland:
- Cavalere, tu de fapt, ce ai vrut sa faci?
- Sa beau apa.
- Pai, trebuia sa bei …
Mare beţivan era iepuraşul. Într-o zi, se întîlneşte prin pădure, pe o cărare, cu lupul. Lupul se dădea cu o pereche de rotile pe care tocmai le achiziţionase. Trece lupul pe lîngă el, se opreşte. Iepuraşul, sprijinit cu o l**ă de un copac, cu sticla de ţuică în mînă, ameţit de tot, îl întreabă:
- Ia spune, măi lupule... hîc... de unde ai tu... hîc... rotilele alea aşa de... hîc... meseriaşe?
- Apăi eu nu beau toată ziua ca tine, nu dau banii pe băutură. Uite că am strîns şi eu nişte bani şi mi-am cumpărat nişte rotile.
Exact acelaşi lucru se întîmplă şi peste o lună, cînd lupul vine cu o bicicletă superbă... Aceeaşi întrebare, acelaşi raspuns: ‘Eu nu dau banii pe băutură’.
Peste încă o lună, lupul îi prezintă iepuraşului yahtul lui personal, ultraelegant, etc...
Mai trece o săptămînă. Lupul, prin pădure, se plimba. Deodată se aude un zgomot. Priveşte în sus şi îl vede pe iepuraş la bordul unui avion trăznet: baie, TV... confort, nu glumă.
Lupul holbează nişte ochi cît cepele, iepuraşul coboară şi lupul îl întreabă:
- Păi, bine, măi iepuraşule, de unde ai tu, un alcoolist, aşa ceva ?
- M-am făcut băiat cuminte, lupule, nu mai beau.
- Bine, bine, da’ de unde ai avut bani de aşa ceva?
- Simplu. Am vîndut toate sticlele de băutură.