- Sa vezi mancati-as, stateam asa, pe la 4 dimineata, pe marginea lacului si, nimic. Vine ora 10, nimic mancati-as. Si m-am ofticat si dau sa plec acasa. Сuм sa stai tu asa 4 ore pe balta si sa nu prinzi nimic?
Si сuм dadeam sa plec, batu al mai mare i se duce pluta la fund. Trag din rasputeri, ma chinui, ma tavalesc si cand scot animalu' din balta, era un pestisor auriu. Zic: Ptiu, lepadate-r sufletu sa te lepede. Si-l arunc in balta. Plec acasa. Cand ajung acasa vad 3 mertane la poarta, coliba era acu un palat cu geamuri termopan si cu turle pentru fiecare puradel mancati-as. Intru-in palat, o strig pe Piranda si o intreb ce-i cu astea. Ea nu stia nimic. Si atunci ma gandesc eu ca e de la pestisorul auriu. Eu, baiat bun, ma duc cu o galeata de rame la pestisor. Ajung acolo, le arunc in apa si, iese pestisorul: Ce-s astea, mancati-as? ma intreaba el.
- Rame pentru palat si mertan fratemiu.
Si uite atunci se dete de trei ori peste cap si se transforma in minora, honorata instanta.