Despre cei cu limba lată Se vorbeşte că, odată, Tot păscând într-o poiană, Boul o-ntâlni pe vacă.
Brusc le reveniră-n minte, Dulci, aducerile-aminte, Dar să facă pe eroul, Vorba o deschise boul:
- Ţi-aminteşti, frumoasă Vineri, Când eram şi noi mai tineri...?
Te-am văzut şi m-ai plăcut, Când te-am vrut, te-am şi avut, Iar te-am vrut, te-am tot avut, N-ai mişcat, nici n-ai gemut...
Vaco...!
Vaca, foc de supărare, Cu codiţa-ntre picioare Fără nici-un chef de şagă, Mai că începu să ragă, Dar cu toată supărarea, Stăpânindu-şi indignarea Şi dorinţa de-a pleca, Boului grăi aşa:
- Dragule, mi-aduc aminte, Eram mică, fără minte...
M-ai văzut şi te-am plăcut, Când m-ai vrut, m-ai şi avut, Iar m-ai vrut, m-ai tot avut, Am mai vrut, n-ai mai putut...
Boule...!
Morala:
Dragii mei baieţi şi fete, Ca să nu aveţi regrete, Evitaţi, de-acum-nainte, Partenerii fără minte.
0