Doi olteni, mersără pe la oraş cu nişte treburi. Când să vină noaptea, să-şi ia şi ei, aşaaa o odaie de hotel, să se lăfăie, că doar au durmit pe rogojini toată viaţa, nu? Cerură o odaie cu 2 paturi, normal. Dar se terminaseră cele cu 2 paturi, şi nu luară aminte ca recepţionerul le atrăsese atenţia ca au mai ramas doar odăi cu un singur pat.
Când intrără, nu ştiară unde e lumina, şi mersără fieşte care pe bâjbâite la patul lui, adică în acelaşi pat.
- Măi! Io mai am unu cu mine aicea! Spuse unu.
- Măi! Şi cu mine e unu. Ăştia dădură de două ori odaia.
- Ştii сuм facem? Uite, hai să-i dăm jos zisera oltenii, eu îl dau pe ăsta ce-i cu mine, tu îl dai pe ăla ce e cu tine.
Se luără ăia la împins şi tras pe-acolo vreo câteva minute, pâna ce unu căzu.
- Auzi! Eu l-am dat p-ăsta ce era cu mine, tu? Ce făcuşi?
- Măi! Uite, pe mine mă răzbiră...
0