Ion merge la Vasile cu o mare rugăminte pentru sufletul lui:
- Măi Vasalie, dă-mi un kil de pălincă până ce-o fac pe a me.
- Ia măi Ioane, că doar suntem preteni.
După două zile Ion se prezintă iar în bătătură la Vasile:
- Măi Văsălie, mai dă-mi un kil de pălincă mă, că n-am reuşit s-o fac.
- Ia mă Ioane, că o s-o faci azi mâne şi tu.
După o săptămână venea Ion cu pasul mare spre poarta lui Vasile.
Vasile сuм îl vede de departe îi zice Mariei:
- Tu, Mărie, dacă vine la noi zi-i că nu-s acasă că io mă ascund sub pat.
Vine Ion si zice:
- Ziua bună, Mărie!
- Ziua bună, Ioane.
- Apăi Vasalie une-i?
- Nu-i acasă, zice Maria.
- No, eu am vinit cu ale doua kile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din palinca nouă. Dacă Văsălie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă.
Vasile de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc:
- Tui mama ei de treabă! Ce să fac!? Puşcă am, gloanţe am,… dar nu-s acasă!
0