Merge ursul prin pădure. Pe braţ purta un manuscris. Se întîlneşte la un moment dat cu vulpea.
Vulpea:
- Servus, ursule.
- Bună.
- Da’ ce ai tu acolo, pe braţ?
- Ia uite, o listă cu cei pe care trbuie să-i rup.
- Aoleo, ursule, mă aflu şi eu pe acolo ?
Se uită ursu’ ce se uită şi zice:
- Ai ghinion, trebe să te rup.
- Aoleo, ursule, lasă-mă să-mi mai văd o dată puişorii, uite, îţi promit că vin înapoi.
O lasă ursul să plece. Merge vulpea, îşi pupă puii, vine înapoi şi o rupe ursul.
Mai merge ursul ce merge şi se întîlneşte cu lupul.
Lupul:
- Servus, ursule.
- Bună.
- Da’ ce ai tu acolo?
- Lista cu cei pe care trbuie să-i rup.
- Şi îs şi eu pe acolo?
Se uită ursu’ ce se uită şi zice:
- Ai pus-o lupule, trebuie să te rup.
- Aoleo, ursule, lasă-mă să-mi mai văd o dată puii şi vin înapoi.
Merge lupul, îşi pupă puii, vine înapoi şi îl rupe ursul.
Mai merge un pic ursul şi îi iese în faţa iepuraşul.
- Ziua bună, nea’ Ursu’.
- Aşa să fie, iepuraşule.
- Ce ai tu acolo?
- Lista cu cei pe care trebuie să-i rup.
- E şi numele meu pe acolo?
- Măi, iepuraşule, este.
Da’ îl ia iepuraşul pe urs aşa mai prieteneşte şi zice:
- Şi nu am putea rezolva cumva să scap?
- Ba da. Şi scoate ursul o radieră şi sterge numele iepuraşului.