if (!string.IsNullOrEmpty(Model.PrevPageFullUrl))
{
}
if (!string.IsNullOrEmpty(Model.NextPageFullUrl))
{
}
Top bancuri - Page 992
Skip to main content
Leul iese dimineata nervos din casa si da cu ochii de vulpe:
- Cine e regele animalelor?
- Tu, tu, tu еsтi, maria- ta, zice vulpea infricosata.
Mai merge si da peste lup:
- Ia zi, cine e regele animalelor?
- Maria-ta, zice lupul galben de frica.
Mai merge el si intr-o poiana da peste elefant, care manca linistit niste iarba:
- Ia zi, ma, umflatule, cine e regele animalelor?
Elefantul il prinde cu trompa dupa cap, il izbeste de vreo 3 copaci si-l lasa lat in mijlocul drumului.
Dupa vreo jumatate de ora, leul se ridica anevoie de jos:
- Ei, daca nu stii, nu stii si gata, nu trebuie sa devii violent!
Ideea ca orice existenta este discutabila, ca orice perceptie poate fi inselatoare, ca o judecata poate fi oricand rasturnata, ca orice afirmatie care pare obiectiva are si o latura ascusa de arbitrar fiinteaza in lume inca de la aparitia gandirii.
O poveste chinezeasca foarte cunoscuta, care infatiseaza aceste indoieli ale mintii, ne este istorisita de Zhuang Zi.
Un om se viseaza fluture. Zboara usor din floare in floare, deschizandu-si si inchizandu-si aripile, fara sa-si mai aduca aminte ca a fost om.
Cand se trezeste, isi da seama cu uimire ca este om. Dar este un om care s-a visat fluture? Sau un fluture care se viseaza om?
Nimeni, se zice, nu a putut gasi raspunsul la aceasta intrebare.
Intr-o dimineata, califul unei cetati vestite l-a vazut pe marele vizir prada unei strasnice tulburari. L-a intrebat care este pricina, iar vizirul i-a spus:
- Ingaduie-mi, rogu-te, sa parasesc chiar astazi cetatea.
- De ce?
- Azi de dimineata, cand am strabatut piata ca sa vin la palat, am simtit o izbitura in umar. M-am intors si am vazut moartea uitandu-se tinta la mine.
- Moartea?
- Intocmai. Am recunoscut-o pe data, asa сuм era imbracata in negru si cu un sal rosu. Este aici. Se uita la mine ca sa ma sperie. Pentru ca ma cauta, de asta sunt incredintat. Lasa-ma sa plec din oras tot acum. Am sa iau calul cel mai iute si diseara am sa fiu Samarkand.
- Era chiar moartea? Еsтi sigur?
- Cat se poate de sigur. Am vazut-o сuм te vad. Sunt sigur ca era ea, asa сuм stiu ca tu еsтi tu si si nimeni altcineva. Ingaduie-mi sa plec, rogu-te.
Califul, care tinea la vizir, l-a lasat sa plece. Omul s-a intors acasa, a inseuat cel mai bun cal si a iesit in galop printr-una din portile orasului, indreptandu-se spre Samarkand.
Ceva mai tarziu, califul, manat de un gand tainic, a hotarat sa se deghizeze, сuм facea cateodata, si sa iasa din palat. S-a dus singur in piata cea mare, s-a pierdut in zarva targului, s-a uitat dupa moarte, a zarit-o si a recunoscut-o. Vizirul nu se inselase. Era chiar moartea, inalta si slaba, invesmantata in negru, cu chipul pe jumatate acoperit de un sal de bumbac rosu. Umbla de colo colo prin piata fara sa fie bagata in seama, atingand usor cu degetul umarul unui negustor care-si insira marfa pe tejghea ori bratul unei femei purtand o legatura de frunze de menta, ferindu-se din calea vreunui copil care alerga spre ea.
Califul s-a indreptat spre moarte. Aceasta l-a recunoscut pe data, cu toate ca era deghizat si s-a inclinat in semn de respect.
- Am sa te intreb ceva, i-a spus incet califul.
- Te ascult.
- Marele vizir este un barbat inca tanar, in plina putere, harnic si dupa cate stiu, cinstit. De ce azi de dimineata, cand venea la palat, l-ai impins si l-ai speriat? De ce te-ai uitat urat la el?
Moartea a parut usor surprinsa si i-a raspuns califului:
- Nu voiam sa-l sperii. Nu m-am uitat urat la el. Doar ca, atunci cand ne-am intalnit intamplator in multime si l-am recunoscut, nu mi-am putut ascunde mirarea, iar el s-a gandit poate ca il amenint.
- De ce mirare?
- Fiindca, a raspuns moartea, nu ma asteptam sa-l vad aici. Am intalnire cu el diseara la Samarkand.
O poveste evreiasca spune ca un sarac a gasit odata o punga cu 500 de ruble, suma care, la vremea respectiva, era o mica avere. Afland ca omul cel mai bogat din sat isi pierduse punga si ca oferea aducatorului 50 de ruble recompensa, omul i-a dus punga.
Bogatanul a numarat banii din punga, s-a incruntat si a spus saracului:
- Mda, vad ca te-ai servit deja. In punga mea erau 550 de ruble, iar acum nu mai sunt decat 500. Asa ca nu-ti mai datorez nici o recompensa.
Saracul, furios, l-a insfacat pe bogat si l-a dus in fata rabinului, unde fiecare si-a povestit versiunea lui. Rabinul i-a vorbit mai intai celui bogat:
- Sunt convins ca spuneti adevaraul, i-a spus el. Un om ca dumneavoastra nu ar putea sa minta.
Bogatul incepe sa se bucure si saracul sa se indigneze, cand rabinul s-a intors spre acesta din urma si i-a intins punga, spunandu-i:
- Tu, pe de alta parte, еsтi un om cinstit. Daca erai necinstit, ai fi pastrat punga.
Apoi, intorcandu-se iarasi catre bogatan, a incheiat:
- Prin urmare, punga pe care a gasit-o el nu este a dumneavoastra. Asa ca poate sa o pastreze pana cand i-o va cere adevaratul proprietar.
Intr-o zi, lui Nastratin i s-a furat magarul, tovarasul lui de-o viata. A fagaduit o rasplata celui care ii va aduce magarul. Degeaba. Nu s-a aratat nimeni. Nastratin s-a pornit apoi pe amenintari. A dat de veste ca, daca nu i se va aduce inapoi magarul, va face ce a facut si tatal sau, fara sa spuna ce. Ce-o fi o fi.
A doua zi, hotul s-a infatisat la Nastratin si i-a inapoiat magarul. I-a marturisit ca fusese speriat de amenintare:
"Am sa fac ce a facut si tatal meu."
L-a intrebat, asadar, pe Nastratin:
- Ai fi facut, intr-adevar, asa?
- Fara indoiala.
- Dar ce a facut tatal tau?
- A cumparat alt magar.
Pe cand era copil, Nastratin s-a intalnit pe strada cu un vecin care se intorcea, calare pe magar, dintr-o calatorie. Omul l-a salutat, l-a intrebat ce era nou prin mahala si, in mod special, ce mai facea pisica lui, o pisica roscata la care tinea foarte mult.
- A, pisica ta a murit, i-a spus Nastratin.
- E o veste foarte trista, nu puteai sa mi-o spui mai pe ocolite?
- Si сuм ar fi trebuit sa ti-o spun?
- Puteai sa-mi spui, de pilda:
"Era foarte cald, pisica ta a vrut sa se plimbe pe acoperis, dar tigla era fierbinte, pisica a sarit, a alunecat, a vrut, saraca, sa se agate de streasina si a cazut..." Ceva de genul asta! Ca sa am timp sa ma pregatesc!
- Te rog sa ma ierti, i-a spus tanarul Nastratin.
- Ei, asta e, a spus vecinul. E trist, dar ce рот sa fac? biata pisicuta... Mai bine spune-mi: ce face scumpa mea sotie?
- A, da, tocmai voiam sa-ti spun, era foarte cald, sotia ta a vrut sa se plimbe pe acoperisul-terasa, ca sa se racoreasca...