Un european rătăcit în Sahara se mişca tot mai greu; după trei zile de sete şi caniculă cumplită, de-abia se tîrăşte. De-odată i se înfăţişează privirilor înceţoşate o siluetă stranie. Pare un om în carne şi oase.
- Apă! şopteşte călătorul rătăcit.
- Nu рот decît să-ţi dau o cravată, sună raspunsul, atît de năucitor.
Cel rătăcit se tîrăşte mai departe, pînă cînd... minune! Un restaurant luxos răsare din deşert, făcîndu-l pe însetat să se ridice şi, cu ultimele puteri, să se năpustească spre intrare. La uşă, însă, un cerber galonat îl opreşte brutal:
- Stop! Ţinuta obligatorie! Fără cravată nu se intră.