Într-un club londonez un tip se apropie de altul, care citea liniștit un ziar, lângă un ceai. - Domnule, n-ați avea chef de o partidă de șah? - Îmi pare rău, domnul meu, dar am mai jucat o dată și mi s-a părut tare plictisitor. - Iertați-mă domule. O zi plăcută! A doua zi, același tip se adresează din nou celui care citea ziarul. - Domnule, scuze pentru deranj. Suntem trei și am vrea să jucăm bridge. N-ați avea chef să jucați cu noi? - Îmi pare rău, domnul meu, am jucat o dată și eu bridge, dar mi s-a părut un joc tare plictisitor. Următoarea zi, aceleași personaje: - Domnule, vă deranjez din nou, cu scuzele de rigoare. Suntem douăzeci și unu și am vrea să jucăm fotbal. N-ați avea chef... - Îmi pare rău, dar am mai jucat fotbal o dată și... - Vi s-a părut plictisitor! - Da domnule, într-adevăr. Dar uite, acum coboară scările fiul meu, poate are el chef. - Mă scuzați, domnule, e singurul dumneavoastră copil, nu-i așa? - Da. - Mă gândeam eu...
Într-un club londonez un tip se apropie de altul, care citea liniștit un ziar, lângă un ceai.
- Domnule, n-ați avea chef de o partidă de șah?
- Îmi pare rău, domnul meu, dar am mai jucat o dată și mi s-a părut tare plictisitor.
- Iertați-mă domule. O zi plăcută!
A doua zi, același tip se adresează din nou celui care citea ziarul.
- Domnule, scuze pentru deranj. Suntem trei și am vrea să jucăm bridge. N-ați avea chef să jucați cu noi?
- Îmi pare rău, domnul meu, am jucat o dată și eu bridge, dar mi s-a părut un joc tare plictisitor.
Următoarea zi, aceleași personaje:
- Domnule, vă deranjez din nou, cu scuzele de rigoare. Suntem douăzeci și unu și am vrea să jucăm fotbal. N-ați avea chef...
- Îmi pare rău, dar am mai jucat fotbal o dată și...
- Vi s-a părut plictisitor!
- Da domnule, într-adevăr. Dar uite, acum coboară scările fiul meu, poate are el chef.
- Mă scuzați, domnule, e singurul dumneavoastră copil, nu-i așa?
- Da.
- Mă gândeam eu...