Jurnalul pisicii ziua a 983-a a captivitatii mele.
Rapitorii mei continua sa ma tachineze cu diverse obiecte zdranganitoare. Ei iau o cina imbelsugata cu carne proaspata in timp ce mie si celorlalti colegi de captivitate ne dau un fel de tocatura de crantanele uscate. Cu toate ca mi-am exprimat dispretul pentru un astfel de regim, destul de clar zic eu, trebuie totusi sa mananc ceva ca sa ma tina puterile. Singurul lucru care ma tine in viata este gandul la evadare. Incercand sa ii dezgust, am vomitat iar pe covor.
Azi am decapitat un soarece si i-am lasat corpul fara cap la picioarele lor. Am sperat ca gestul asta le va semana teama in suflete, din moment ce mi-am demonstrat capacitatile in felul asta. Oricum de-abia au scos cateva comentarii despre “ce mare vanator” as fi. Ai naibii!
Seara trecuta a avut loc un fel de intalnire cu niste complici de-ai lor. Pe perioada evenimentului am fost dusa intr-o incapere si inchisa singura acolo. Chiar si asa puteam sa aud zgomotele si sa miros mancarea. Am auzit chiar ca izolarea mea se datora puterii “alergiilor”.. Trebuie sa aflu mai multe despre astea si sa le folosesc in avantajul meu..
Astazi aproape am reusit sa asasinez unul dintre calaii mei invartindu-ma printre picioarele lui in timp ce se plimba. Maine incerc din nou, dar cand se va afla in capul scarilor!
Sunt convinsa ca ceilalti prizonieri de aici sunt turnatori si spioni. Cainele are regim special i se da drumul afara regulat si pare a fi mai mult decat doritor sa se intoarca. Clar ca e retardat!
Pasarea din colivie trebuie sa fie vreun informator. O tot observ comunicand cu garzile regulat. Sunt sigura ca imi raporteaza fiecare miscare. Cei care ma tin captiva i-au aranjat o celula mai sigura pentru ea agatata undeva sus deci deocamdata e protejata. Inca …
0