Primavara.
Furnica sapa, pune seminte, face straturi.
Apare si greierele.
- Ce faci, greierasule?
- Merg la un tenis cu baietii.
- Mai, mai! Sa nu vii la iarna sa-mi ceri mancare, ca nu stiu ce-ti fac!
- Da, da, bine….
Vara.
Furnica aduna, secera, coseste.
Trece greierele, cu o chitara sub brat.
- Ce faci, ma?
- Ma duc sa cant cu baietii in parc.
- Sa nu uiti: de la mine sa nu ceri de mancare.
Toamna.
Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea conserve.
Trece greierul, tot cu chitara sub brat.
- Ce faci, ma?
- Ma duc sa cant cu baietii in bar.
- Bine, ma, da’ la munca nu vii pana la iarna?
Vine iarna.
Furnica statea in pridvor, infofolita intr-un sal si cu un ceai fierbinte in mana, cand vede o limuzina. Din ea coboara greierasul.
- Ce faci, greierasule?
- Uite, ma duc la Paris sa cant. Am avut succes cu chitara.
- Bine, greierasule, bafta. Si daca-l vezi pe unu’, Toparceanu, zi-i ca-mi bag p*la in “Balada” lui…