Trei oșence, foste prietene din copilărie, colege de școală mai târziu, se întâlnesc după mai mulți ani, deja mature. După îmbrățișările de rigoare, se întreabă reciproc:
– D-apoi tu, Mărie, luatu-te-ai?
– Luat, dară.
– Si, сuм-ui?
– D’apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mândru, chipeș, puternic, numa’ că are un beteșug!
– Dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zîs doftoru’?
– O zîs ca-i surd de-o ureche!
– No, las’, că nu-i bai, doar nu trebe să audă toate cele!