Un reporter CNN izbuteşte să treacă de graniţă în timpul războiului din Kosovo şi este martorul unui grup de refugiaţi albanezi care fugeau în Macedonia. Grupul avea cîteva persoane, dar femeile mergeau la aproximativ 10 metri în faţa celor 2 bărbaţi albanezi.
"Ia te uită, ce tradiţie interesantă la musulmanii ăştia, lasă femeile să meargă în faţa bărbaţilor! Ciudat!"
Se termină în sfirşit războiul si reporterul CNN ajunge iarăşi peste graniţă să filmeze reîntoarcerea refugiaţilor albanezi, pe drumul apărat de soldaţii NATO. La un moment dat observă acelaşi grup de albanezi pe care îl mai remarcase, dar de data asta cei doi bărbaţi mergeau la 5 metri în faţa femeilor.
"Ce mult i-a schimbat războiul!"
Îşi zice reporterul, cugetînd adînc. Dar nu mai rezistă şi îi întreabă pe cei doi bărbaţi:
"Ce v-a determinat să vă schimbaţi obiceiurile aşa de mult?"
"Ce obiceiuri, domnu' reporter? Cînd am plecat din Kosovo, era drumul minat, aşa că am lăsat femeile să mearga în faţă, ca să scăpăm noi cu bine. Iar la întoarcere, au deminat americanii drumurile, aşa că doar nu era să le lasam pe ele în faţă!"
Două prietene care nu s-au văzut de multă vreme se întâlnesc într-un bar. Una dintre ele cu greu îşi ascunde lacrimile ce i se scurg pe obraz.
- Ce ţi s-a întâmplat? o întreabă cealaltă.
- Nimic, nu рот să-ţi povestesc!
- Te fereşti tocmai de mine, cea mai bună prietenă a ta? Poate te рот ajuta...
- Ce să faci? Acum nimeni nu mă mai poate ajuta.
- Dar ce ai păţit?
- Tocmai m-am întors de la o vânătoare în Africa.
- Şi?
- Am fost violată de o gorilă, masculul cel mai puternic din grup....
- Şi?
- Cinci zile am făcut sеx fără pauză, încontinuu, fără să se oprească...
Şi începe să plângă în hohote.
- Hai, încearcă să te linişteşti, o consolează prietena, bine c-ai scăpat cu viaţă. Eşti întreagă, asta contează. Eu n-o să spun nimic nimănui, iar gorila aia nu vorbeşte.
- Păi tocmai asta e, că nu vorbeşte, nu scrie, nu telefonează, nu mail, nu SMS, nu nimic...
Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol. După mult umblat, ajung la o cabană micuţă. Epuizaţi, fac pregătirile pentru a dormi. Erau cîteva pături şi un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind un cavaler, el spune:
- Soră, dormiţi dv în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit.
Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus şi aţipeşte, cînd o aude spunînd:
- Frate, mi-e frig.
El desface fermoarul sacului, se ridică, caută cîteva pături şi o înveleşte. Intră din nou în sac şi cînd inchide ochii ea spune din nou:
- Frate, tot mi-e foarte frig.
El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea şi se reîntoarce în sac. Abia închide ochii cînd ea spune:
- Frate, aproape îngheţ...
De data asta, el rămîne nemişcat şi zice:
- Soră, am o idee. Sîntem la kilometri de orice fiinţă omenească, departe de civilizaţie. De ce nu facem ca bărbatul şi nevasta?
- De partea mea nici o problemă, răspunde ea cu voce cochetă.
La care el rosteşte urlînd:
- Atunci dă-te jos din pat şi caută-ţi tu singură pături!