Într-un club londonez un tip se apropie de altul, care citea liniștit un ziar, lângă un ceai.
- Domnule, n-ați avea chef de o partidă de șah?
- Îmi pare rău, domnul meu, dar am mai jucat o dată și mi s-a părut tare plictisitor.
- Iertați-mă domule. O zi plăcută!
A doua zi, același tip se adresează din nou celui care citea ziarul.
- Domnule, scuze pentru deranj. Suntem trei și am vrea să jucăm bridge. N-ați avea chef să jucați cu noi?
- Îmi pare rău, domnul meu, am jucat o dată și eu bridge, dar mi s-a părut un joc tare plictisitor.
Următoarea zi, aceleași personaje:
- Domnule, vă deranjez din nou, cu scuzele de rigoare. Suntem douăzeci și unu și am vrea să jucăm fotbal. N-ați avea chef...
- Îmi pare rău, dar am mai jucat fotbal o dată și...
- Vi s-a părut plictisitor!
- Da domnule, într-adevăr. Dar uite, acum coboară scările fiul meu, poate are el chef.
- Mă scuzați, domnule, e singurul dumneavoastră copil, nu-i așa?
- Da.
- Mă gândeam eu...
Moare Ştefan cel Mare şi ajunge la poarta Raiului.
Bate încetişor, nu-i răspunde nimeni. Bate cu pumnul, cu picioarele, nimic! Bate cu sabia şi, într-un final, iese Sf. Petru.
- Eu îs Ştefan.
- Aoleu, zice Sf. Petru, pe tine nu te putem primi în Rai.
- Сuм aşa, nene? Păi eu, care am apărat ţara, treburi, chestii?
- Pai da, tu. I-ai batut pe turci, pe tătari, pe polonezi? Nu merge, nene. Prea multe bătăi, prea multă violenţă...
Oftează Ştefan şi se aşază pe un bolovan de pe lângă poarta Raiului.
Trece o vreme, apare Mihai Viteazul. Bate la poarta Raiului, bate cu pumnul, dă cu picioarele, nimic.
Până la urmă, bate cu bărdiţa lui. Iese Sf. Petru şi îi explică şi lui Mihai Viteazul сuм stă treaba:
- I-ai batut pe turci, pe ăia, pe ăia, prea multe bătăi, nene! Prea multă violenţă! N-am ce să-ţi fac, stai pe afară.
Întristat, Mihai Viteazul îl vede pe Ştefan pe bolovan, se aşază şi el şi încep să stea de vorbă.
Mai trece ceva vreme, trece altă vreme, Mihai şi Stefan depană amintiri şi hop, dintr-o dată, la poarta Raiului apare o gaşca de tinerei, tatuaţi, unu' cu droguri, altu' cu ţigara-n gură, vreo doi cu femei, treburi serioase.
Porţile Raiului se deschid şi toţi intră.
Mihai Viteazul vede toată treaba, se supară şi bate cu barda-n poarta Raiului.
Iese Sf. Petru şi Mihai îl ia la întrebări:
- Păi сuм, nene? Noi, care am făcut atâtea pentru ţărişoara asta, stăm pe-afară, iar bagabonţii, derbedeii ăştia, intră?
Sf. Petru îi răspunde:
- După сuм ţi-am zis, Mişule, la voi e vorba de prea multă violenţă.
- Bine, şi derbedeii ăştia? Ce-i cu ei?
- Ei, ăştia-s naţionala de fotbal a României. Ei nu bat pe nimeni niciodată!