O poveste spaniola spune ca un barbat sarac si vaduv, isi crestea cu greu cei doi fii. Unul din fii avea o fire vesela si optimista. Vedea intotdeauna partea luminoasa a vietii. Celalalt, dimpotriva, era mereu posomorat, bantuit de ganduri negre, incapabil sa se bucure de ceva.
Cum se apropia Craciunul, tatal s-a intrebat ce daruri le putea oferi fiilor sai. Si-a scos putinele economii de la banca, a mai imprumutat ceva de la vecini si a cumparat, de ocazie, un ceas pentru fiul sau pesimist.
Nu-i ramanea nimic ca sa-i cumpere cadou celuilalt fiu si atunci, mergand pe strada, a vazut un magar lasand o balega in urma lui.
A cules de jos balega, a impachetat-o cat mai frumos in staniol gasit intr-un cos de gunoi, a legat pachetul cu panglica rosie si l-a pus sub bradul de Craciun, alaturi de ceas, care era si el impachetat.
In seara de Craciun, fiul cel pesimist, si-a deschis pachetul, a gasit ceasul si l-a pus la mana, fara sa arate vreo bucurie.
- Ei, l-a intrebat a doua zi o vecina, ai vazut ceasul pe care ti l-a cumparat tatal tau? Te bucuri de cadoul tau?
Baiatul a clatinat din cap. Nu, nu se bucura.
- Dar de ce? a intrebat vecina.
- Pentru ca , a spus el cu tristete, de fiecare data cand ma uit la el, vad secundele care trec, minutele si orele. Vad сuм timpul ce-mi ramane de trait se scurteaza si сuм ma apropii de moarte.
- Dar tu? l-a intrebat vecina pe celalalt baiat. Tu ce cadou ai primit?
- Un cal! a raspuns el voios.
Si a adaugat:
- Numai ca, intre timp, a plecat!
0