Skip to main content
Un evreu nu isi mai platise impozitele de mult timp, gasind mereu metode de a pacali fiscul.
Intr-o zi primeste o citatie sa se prezinte la sediul finantelor pentru a da explicatii privind impozitele.
Panicat se duce la un prieten care avusese aceleasi probleme sa ceara un sfat.
Prietenul ii zice:
- Tot ce рот sa iti zic e sa te imbraci foarte rau, sa te duci cu hainele rupte, pantofii dezlipiti, murdar si nebarbierit; astfel celor de acolo o sa li se faca mila de tine si te lasa in pace…
Nemultumit de sfat, evreul se duce si la avocat, care il sfatuieste:
- Important e sa lasi impresia de putere si siguranta. Inchiriaza o limuzina, un smoking, un ceas Rolex de aur si du-te. O sa li se faca frica de tine si te lasa in pace…
Tot nemultumit, evreul decide sa se duca la rabin si ii povesteste totul:
- Rabbi, prietenul mi-a zis sa ma imbrac prost, avocatul sa ma imbrac luxos, nu stiu de cine sa ascult…
Rabbi se gandeste un moment si zice:
- Fiule, am sa iti spun o mica poveste care te va lamuri. A fost odata o fata tanara care trebuia sa se marite. Nestiind сuм sa se imbrace in noaptea nuntii, ea s-a dus si i-a cerut sfatul mamei sale. Aceasta i-a zis: Fata mea, imbraca-te cu rochia veche a bunicii tale, cea neagra si lunga , si incheie-te pana la gat, pune-ti si un batic in cap astfel incat sa nu ti se vada decat chipul. Nemultumita fata i-a cerut ajutorul celei mai bune prietene care i-a zis: Imbraca-te cu o lenjerie sеxy, parfumeaza-te, cumpara-ti o rochie super scurta si totul va fi bine. Fiule, cred ca povestea asta a mea iti va fi de mare folos…
Nedumerit, evreul intreaba:
- Bine, rabbi, dar nu inteleg ce legatura are ceea ce tocmai mi-ai spus cu problema mea. Nu poti fi mai clar?
- Fiule, nu conteaza сuм o sa te imbraci, oricum o sa te f*ta!…
Doi angajati ai unei firme se afla in biroul sefului, ajutandu-l sa se descotoroseasca de lucrurile nefolositoare care ii ocupa spatiul. La un moment dat, unul dintre angajati gaseste o lampa veche, plina de praf.
- Sefu‘, cu asta ce facem? zice omul, stergand lampa cu maneca hainei.
Nici nu apuca sa deschida gura seful, ca din lampa incepe sa iasa un abur albastrui, din care se incheaga un duh.
- M-ati chemat, stapani? Care va sunt dorintele ?
Uimiti de cele ce li se intampla, cei doi angajati isi revin repede si, constientizand ce mare noroc a dat pe capul lor, isi exprima cele mai profunde dorinte.
Primul:
- Eu vreau sa ma aflu pe o plaja in Bahamas, alaturi de Miss world! Nici nu termina bine dorinta, ca si disparu!
Al doilea:
- Eu vreau sa ma duci in Hawai, pe plaja, cu o maseuza si un topmodel... Hop! Disparu si acesta...
In birou ramase doar seful si duhul.
- Astept si dorinta dvs, d-le!
- Vreau sa-i aduci inapoi pe aia doi dupa pauza de masa!
Morala: Intotdeauna lasa-l pe sef sa vorbeasca primul!
Un scorpion care dorea sa treaca un râu a rugat-o pe broasca:
- Ia-ma si pe mine in spinare.
- Sa te iau in spinare? a intrebat broasca. Nici nu te gandi! Daca te iau in spinare, dupa сuм te stiu, ai sa ma intepi si am sa mor!
- Nu fi proasta, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ti dai seama ca, daca te intep, ai sa te duci la fund, iar eu, care nu stiu sa inot, am sa ma inec?
Cele doua vietuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atat de dibaci, incat broasca a primit sa-l treaca pe malul celalalt. L-a luat, asadar, pe spinarea ei umeda si alunecoasa, i-a spus sa se tina zdravan si a pornit sa treaca râul.
Cand au ajuns la mijloc, unde apa este mai adanca, scorpionul a intepat-o pe broasca. Aceasta a simtit сuм otrava ii patrunde in trup si a inceput sa se duca la fund, cu scorpion cu tot:
- Vezi! Ce ti-am spus eu? Cei ai facut? ... A zis broasca cu ultimele puteri?
- N-am ce face, a raspuns scorpionul, inainte de a fi inghitit de apa rece a râului. Asta mi-e firea
Într-o zi măgarul unui fermier a căzut într-o fântână. În timp ce fermierul se gândea ce să facă, magarul scotea ragete de disperare. În cele din urmă, fermierul a decis că măgarul este bătrân, iar fântâna și așa nu mai are apă multa și nu merită efortul de a-l mai scoate de acolo.
Chemându-și toți vecinii, el a început să acopere fântâna, fiind sigur că așa va rezolva două probleme deodată.
Toți fiind înarmați cu târnăcoape și lopeți au început sa arunce pământ în fântâna.
Măgarul, înțelegând care este planul, a început să ragă și mai jalnic, dar stăpânul său, pe care-l slujise cu credință nu dădea semne de milă. Apoi, spre uimirea tuturor, magarul s-a liniștit.
După încă vre-o 20 de minute de aruncat pământ, stăpânul pentru a se convinge că măgarul a murit, se uită în fântână, dar mare ia fost uimirea când a văzut că, după fiecare brazdă de pământ care-i cădea pe spate, măgarul se scutura, după care pășea mai sus, pe statul de pământ nou apărut. Tot așa a continuat până când fermierii au acoperit complet fântâna, iar măgarul, pas cu pas, a reușit să se salveze, ieșind la suprafață viu și nevătămat, deși obosit până la extenuare.
Morala:
În viață trebuie procedat in acelasi fel, oricat de multe probleme, mizerii, etc. va саd in spate, scuturați-vă de ele și mergeți mai departe. In cele din urma va veti ridica la lumina.
Corporatist de succes in zece pasi Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare (Brăila sau Galaţi, de preferinţă). Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi.
• Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi ca el.
• La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele invi dioase, taică-tău bea în cinstea ta.
• Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, „nebuna de la cinci“. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
• După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice „Ţăranu“, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
• Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.
• În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber“. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.
• La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.
• Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
• Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit.
O fata din Mandapur, pe cat de frumoasa, pe atat de isteata, se plimba prin gradina, unde intalneste un tanar care se indragosteste de ea pe loc, o apuca de mana si-i spune:
- Daca nu vrei sa ma iubesti, am sa ma omor, fiindca nu mai am de ce trai.
Tanara, care are o inima curata, ii da crezare. Nu-l iubeste (pentru ca trebuie sa se marite peste cinci zile), dar nu doreste sa-l vada mort, pentru ca moartea, crede ea, este tot ce poate fi mai rau. Se cearta astfel o vreme, tanarul o tine una si buna, astfel incat, fata, care se numeste Madanesa, face un juramant:
- Ma marit peste cinci zile. Indata dupa nunta, am sa vin la tine si am sa fac tot ce doresti. Apoi ma voi intoarce la sotul meu.
Dupa nunta, tanara mireasa i-a spus barbatului ei despre intamplare si despre juramant. Dupa o cearta aprinsa, barbatul s-a lasat induplecat. Tanarul nu trebuie sa moara cu nici un pret. O lasa, asadar, pe tanara sa nevasta sa mearga la el.
Tanara se imbraca frumos, se parfumeaza, isi pune podoabe scumpe si pleaca, in toiul noptii. Pe drum intalneste un hot care se opreste la vederea bijuteriilor sclipitoare.
- Incotro? o intreaba el pe tanara femeie speriata.
- Ma duc sa imi vad iubitul.
- Ai de mers drum lung; cine te insoteste?
- Kama, zeul iubirii, este langa mine. Nu-mi lua podoabele. Am sa ti le dau la intoarcere, iti fagaduiesc.
Hotul o lasa sa plece. Femeia ajunge la tanarul indragostit, pe care il gaseste dormind si-l trezeste. Barbatul, naucit, nu pare sa o recunoasca. Se vede, asadar, nevoita sa-i aduca aminte despre intalnirea lor, dragostea lui fulgeratoare si fagaduiala pe care i-o facuse.
- M-am maritat chiar azi, ii zice femeia. Poti face cu mine ce doresti.
- Si i-ai povestit barbatului tau? intreaba tanarul, care nu conteneste sa se minuneze( fiindca nu se astepta, fireste, ca Madanesa sa-si tina fagaduiala).
- I-am povestit totul si mi-a ingaduit sa vin la tine.
Tanarul a stat pe ganduri o clipa, apoi a grait astfel:
- Povestea asta aduce cu o podoaba fara vesminte, cu o mancare fara unt, cu un cantec fara melodie. Tot asa сuм vesmintele murdare manjesc frumusetea si сuм mancarurile proaste slabesc puterile, o sotie necredincioasa isi poate lasa barbatul fara viata, iar un fiu neascultator isi poate nenoroci parintii. O femeie nu-si dezvaluie niciodata gandurile pe de-a-ntregul. Nu destainuie nimanui ceea ce-i sta pe limba. Nu spune tot ce face. Va fi mereu pentru barbati un lucru de mirare, dar vrednic de cinste.
- Nu inteleg prea bine ce spui, zice Madanesa. Vrei cumva sa imi arati ca nu ma mai doresti?
- Nu de tine este vorba, spune tanarul. Nu doresc femeia altuia.
Madanesa porneste spre casa. Se intalneste din nou cu hotul, care se minuneaza ca se intoarce atat de repede. Ea ii povesteste сuм tanarul a alungat-o. Hotul incuviinteaza pe deplin purtarea acestuia si o lasa sa plece, cu podoabe cu tot.
Femeia ajunge acasa. Ii povesteste totul barbatului. Acesta nu-i arata nici un strop de iubire, nici de recunostinta, ci spune numai atat:
- Frumusetea unei pasari sta in cantec. Frumusetea unei femei sta in credinta fata de barbatul ei. Frumusetea unui barbat urat sta in multimea lucrurilor pe care le stie. Frumusetea unui intelept sta in suferinta pe care o indura, impacat cu soarta.
Povestea ajunge la urechile regelui Birbal, care o asculta cu mare atentie. La sfarsit, povestitorul il intreaba:
- Care dintre cei trei barbati este cel mai vrednic de lauda?
Iata ce a raspuns regele:
- Vazand ca nevasta lui si-a daruit inima altui barbat, sotul, in loc s-o opreasca, a lasat-o sa plece. Prin urmare, dragostea lui a slabit. Tanarul, care o si uitase pe aceea pentru care se aprinsese cu cinci zile mai devreme, a alungat-o, zicand ca nu este cinstit ce face, dar de fapt se temea de barbatul ei si de judecata mea.
Si a incheiat:
- Cat despre hot, nu vad de ce ar fi lasat-o sa plece fara sa-i ia podoabele. Chiar nu vad de ce. Hotul este, asadar, mai vrednic de lauda decat ceilalti doi.
In Berlin, Mohammad sta linistit, ghemuit pe vine si scuipa pe jos printr-o gaura dintre dinti.
Dintr-o data apare o zana si spune:
- Sunt zana social-liberal socialista! Am venit la tine, ca sa-ti indeplinesc trei dorinte!
- Uite, ce dinti am in gura! Vreau sa-i am pe toti si reparati!
Nici n-a terminat bine Mohammad sa rosteasca aceste cuvinte, ca imediat a fost promulgata legea privind tratamentul si protetica gratuite pentru strainii asistati social, si gura lui a inceput sa straluceasca alba ca zapada, cu un zambet ca de Hollywood.
- Mi-e dor cele patru neveste si cei cincisprezece copii, precum si de parinti, frati si surori, si inca deparintii, fratii si surorile sotiilor mele! Vreau ca noi toti sa locuim intr-o vila de lux si sa avem o multime de bani!
Nici n-a terminat bine, ca Mohammad s-a pomenit intr-o vila frumoasa! Pe masa era textul legii cu privire la reintregirea familiei pentru strainii asistati social si multe chitante bancare cu informatii despre beneficiile primite. Casa era complet mobilata si utilata cu aparatura electrica necesara, in conformitate cu Legea privind ajutorul pentru achizitionarea de mobilier si aparate de uz casnic, acordat strainiilor asistati social.
Fericit, Mohammad aproape nu stie ce sa mai ceara zanei la ultima dorinta.
Si a rugat-o:
- Vreau sa fiu un german adevarat si nu numai de cetatenie. Vreau sa fiu blond cu ochi albastri si ca numele meu sa fie Fritz Schulz!
Inainte de a termina de spus, toate au disparut, iar el insusi s-a pomenit blond cu ochi albastri, dar ghemuit si scuipand pe jos, printre dintii gauriti.
- Ce s-a intamplat? - a intrebat-o el pe zana.
- Nu ti-e rusine, domnulel Schulz, sa cersiti de la stat! Trebuie sa va purtati singuri de grija! Mergeti si cautati-va un loc de munca...!!!
POVESTI CU TÂLC - Fiul lui Sатаn Adam si Eva traiau impreuna in Rai. Adam a trebuit sa plece cu o treaba (nu stim care anume) si a lasa-o pe Eva singura.
Atunci a aparut Sатаn (Diavolul) insotit de fiul sau. Sатаn i-a spus Evei:
- Eu trebuie sa plec undeva, poti sa ai grija de fiul meu pana cand ma intorc?
Eva a fost de acord. Intre timp, Adam s-a intors si, vazandu-l pe fiul lui Sатаn, l-a recunoscut si l-a ucis pe loc.
I-a taiat trupul in bucati si la aruncat. Apoi s-a intors la treaba lui.
Satan a revenit si el, a rostit niste cuvinte magice, iar trupul fiului sau s-a intregit la loc. Iar Eva a primit, inca odata, sa aiba grija de el.
Cand s-a intors Adam si l-a vazut pe fiul Diavolului inviat, s-a infuriat si a lovit-o pe Eva, spunandu-i:
- Pentru ce asculti vorbele vrajmasului nostru? Vrea numai sa te amageasca! Trebuie sa te increzi numai in mine, in nimeni altcineva!
Adam la ucis pe fiul lui Sатаn inca odata, si de data asta i-a ars trupul, o parte din cenusa a aruncat-o intr-un fluviu, iar alta parte a risipit-o in vant.
Satan s-a intors. Eva i-a psus ce facuse Adam. Invocandu-si fiul cu anumite formule, Satal l-a reinviat si l-a adus langa el.
- Рот sa ti-l mai las o data in grija? a intrebat-o pe Eva.
- Nu, rogu-te, ia-l de aici! Nu vreau sa mai am grija de el!
Satan s-a folosit de toate viclesugurile lui, s-a umilit, s-a vaicarit, a momit-o, pana cand Eva a acceptat, pentru a treia oara.
Satan i-a lasat pe fiul sau in grija si a plecat.
Adam s-a intors si a turbat de furie. L-a ucis din nou pe fiul lui Sатаn, insa de data asta l-a fript, a mancat jumatate din el, iar cealalta jumatate i-a dat-o Evei, care a trebuit si ea s-o manance.
Cand Sатаn a aparut din nou, Eva i-a spus ce se intamplase. De acum inainte, carnea fiului Satanei era in carnea lui Adam si a Evei.
- Minunat! a spus Sатаn. Ati facut exact ce voiam.
Un rege viziteaza o inchisoare, porunceste sa fie adusi in fata lui toti detinutii, unul cate unul si le pune, chiar el,aceeasi intrebare:
- Spune-mi, de ce ai fost intemnitat? Ce nelegiuiri ai facut?
Iar toti raspundeau:
- Dar n-am facut nimic! N-am comis nici o crima, maria ta! Sunt nevinovat! Sunt aici din greseala! Sunt victima unei nedreptati!
Fireste, regele nu crede o vorba din ce spun ei. Ghiceste usor cat de lipsite de sinceritate sunt toate aceste proteste.
Totusi, unul dintre detinuti ii spune:
- Maria ta, e adevarat, am comis o faradelege si merit sa fiu aici. Am furat si am fost violent. Le-am facut rau semenilor mei, recunosc. Noaptea nu рот sa dorm si ma rod remuscarile.
Regele cheama paznicii si striga:
- Eliberati-l pe acest criminal! Imediat! Nu care cumva sa-i corupa pe toti sarmanii nevinovati care se afla aici!
Povestea urmatoare, care este de origine africana, si anume bambara, ar putea purta numele de "a doua lectie" .
Un om din neamul peul si un altul din neamul bambara, care se aflau in inchisoare si imparteau aceeasi celula, au aflat de la paznic ca unul din ei avea sa fie castrat, din porunca regelui, iar celuilalt i se va taia capul.
Barbatul din neamul peul, mai siret decat cel din neamul bambara, a inceput sa se tanguiasca, strigand ca il dureau testiculele cumplit de tare si ca dorea sa se linisteasca. S-a ivit pe data un paznic, cu o sabie ascutita in mana, care l-a descotorosit de cele doua pricini ale suferintei. Omul a suferit crancen toata noaptea, dar in sinea lui se bucura pentru ca-si pastrase capul.
Langa el, barbatul din neamul bambara dormea dus.
In zori, regele i-a chemat si le-a spus ca sunt liberi sa plece. Fusesera iertati de pedeapsa.
Omul peul s-a pus pe racnete si gemete: bambara este teafar si nevatamat, iar eu am ramas fara testicule!
- Niciodata sa nu citesti fila a cincea inainte de fila a patra! i-a spus regele.
O poveste spaniola spune ca un barbat sarac si vaduv, isi crestea cu greu cei doi fii. Unul din fii avea o fire vesela si optimista. Vedea intotdeauna partea luminoasa a vietii. Celalalt, dimpotriva, era mereu posomorat, bantuit de ganduri negre, incapabil sa se bucure de ceva.
Cum se apropia Craciunul, tatal s-a intrebat ce daruri le putea oferi fiilor sai. Si-a scos putinele economii de la banca, a mai imprumutat ceva de la vecini si a cumparat, de ocazie, un ceas pentru fiul sau pesimist.
Nu-i ramanea nimic ca sa-i cumpere cadou celuilalt fiu si atunci, mergand pe strada, a vazut un magar lasand o balega in urma lui.
A cules de jos balega, a impachetat-o cat mai frumos in staniol gasit intr-un cos de gunoi, a legat pachetul cu panglica rosie si l-a pus sub bradul de Craciun, alaturi de ceas, care era si el impachetat.
In seara de Craciun, fiul cel pesimist, si-a deschis pachetul, a gasit ceasul si l-a pus la mana, fara sa arate vreo bucurie.
- Ei, l-a intrebat a doua zi o vecina, ai vazut ceasul pe care ti l-a cumparat tatal tau? Te bucuri de cadoul tau?
Baiatul a clatinat din cap. Nu, nu se bucura.
- Dar de ce? a intrebat vecina.
- Pentru ca , a spus el cu tristete, de fiecare data cand ma uit la el, vad secundele care trec, minutele si orele. Vad сuм timpul ce-mi ramane de trait se scurteaza si сuм ma apropii de moarte.
- Dar tu? l-a intrebat vecina pe celalalt baiat. Tu ce cadou ai primit?
- Un cal! a raspuns el voios.
Si a adaugat:
- Numai ca, intre timp, a plecat!
Ideea ca orice existenta este discutabila, ca orice perceptie poate fi inselatoare, ca o judecata poate fi oricand rasturnata, ca orice afirmatie care pare obiectiva are si o latura ascusa de arbitrar fiinteaza in lume inca de la aparitia gandirii.
O poveste chinezeasca foarte cunoscuta, care infatiseaza aceste indoieli ale mintii, ne este istorisita de Zhuang Zi.
Un om se viseaza fluture. Zboara usor din floare in floare, deschizandu-si si inchizandu-si aripile, fara sa-si mai aduca aminte ca a fost om.
Cand se trezeste, isi da seama cu uimire ca este om. Dar este un om care s-a visat fluture? Sau un fluture care se viseaza om?
Nimeni, se zice, nu a putut gasi raspunsul la aceasta intrebare.
Într-o zi, un om foarte bogat a decis că este timpul și că fiul său este suficient de mare încât să vadă realitatea cu ochii lui, așa că l-a dus să vadă сuм trăiesc oamenii săraci; poate așa va aprecia ce i-a oferit până acum.
Bărbatul și fiul său au petrecut câteva zile alături de o familie săracă, într-un sat uitat de lume.
Pe drumul către casă, bărbatul și-a întrebat copilul:
- Și, fiule, сuм ți s-a părut călătoria noastră în sat?
- A fost o experiență incredibilă, tati – a răspuns micuțul.
- Acum știi сuм trăiesc oamenii săraci? – a mai întrebat tatăl.
- DA! – a spus scurt și direct copilul.
- Ce ai învățat din această experiență? – a adăugat tatăl.
- Noi avem un câine, ei au doi. Noi avem luminițe în grădina din spatele casei, ei au stelele ca lumini pe timp de noapte. Noi avem o piscină pe care o folosim doar în weekenduri, ei au o baltă în care se scaldă în fiecare zi. Avem o mică bucată de pământ care este îngrădită cu sârmă și beton, ei au câmpuri libere cât vezi cu ochii. Noi avem servitori care ne fac toate poftele, ei îi servesc pe alții. Noi ne cumpărăm hrana, ei cresc fructe și legume.
Tatăl a amuțit când a auzit cuvintele fiului său.
Apoi, băiatul a adăugat:
- Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât suntem de săraci!
Intr-o dimineata, califul unei cetati vestite l-a vazut pe marele vizir prada unei strasnice tulburari. L-a intrebat care este pricina, iar vizirul i-a spus:
- Ingaduie-mi, rogu-te, sa parasesc chiar astazi cetatea.
- De ce?
- Azi de dimineata, cand am strabatut piata ca sa vin la palat, am simtit o izbitura in umar. M-am intors si am vazut moartea uitandu-se tinta la mine.
- Moartea?
- Intocmai. Am recunoscut-o pe data, asa сuм era imbracata in negru si cu un sal rosu. Este aici. Se uita la mine ca sa ma sperie. Pentru ca ma cauta, de asta sunt incredintat. Lasa-ma sa plec din oras tot acum. Am sa iau calul cel mai iute si diseara am sa fiu Samarkand.
- Era chiar moartea? Еsтi sigur?
- Cat se poate de sigur. Am vazut-o сuм te vad. Sunt sigur ca era ea, asa сuм stiu ca tu еsтi tu si si nimeni altcineva. Ingaduie-mi sa plec, rogu-te.
Califul, care tinea la vizir, l-a lasat sa plece. Omul s-a intors acasa, a inseuat cel mai bun cal si a iesit in galop printr-una din portile orasului, indreptandu-se spre Samarkand.
Ceva mai tarziu, califul, manat de un gand tainic, a hotarat sa se deghizeze, сuм facea cateodata, si sa iasa din palat. S-a dus singur in piata cea mare, s-a pierdut in zarva targului, s-a uitat dupa moarte, a zarit-o si a recunoscut-o. Vizirul nu se inselase. Era chiar moartea, inalta si slaba, invesmantata in negru, cu chipul pe jumatate acoperit de un sal de bumbac rosu. Umbla de colo colo prin piata fara sa fie bagata in seama, atingand usor cu degetul umarul unui negustor care-si insira marfa pe tejghea ori bratul unei femei purtand o legatura de frunze de menta, ferindu-se din calea vreunui copil care alerga spre ea.
Califul s-a indreptat spre moarte. Aceasta l-a recunoscut pe data, cu toate ca era deghizat si s-a inclinat in semn de respect.
- Am sa te intreb ceva, i-a spus incet califul.
- Te ascult.
- Marele vizir este un barbat inca tanar, in plina putere, harnic si dupa cate stiu, cinstit. De ce azi de dimineata, cand venea la palat, l-ai impins si l-ai speriat? De ce te-ai uitat urat la el?
Moartea a parut usor surprinsa si i-a raspuns califului:
- Nu voiam sa-l sperii. Nu m-am uitat urat la el. Doar ca, atunci cand ne-am intalnit intamplator in multime si l-am recunoscut, nu mi-am putut ascunde mirarea, iar el s-a gandit poate ca il amenint.
- De ce mirare?
- Fiindca, a raspuns moartea, nu ma asteptam sa-l vad aici. Am intalnire cu el diseara la Samarkand.
O poveste evreiasca spune ca un sarac a gasit odata o punga cu 500 de ruble, suma care, la vremea respectiva, era o mica avere. Afland ca omul cel mai bogat din sat isi pierduse punga si ca oferea aducatorului 50 de ruble recompensa, omul i-a dus punga.
Bogatanul a numarat banii din punga, s-a incruntat si a spus saracului:
- Mda, vad ca te-ai servit deja. In punga mea erau 550 de ruble, iar acum nu mai sunt decat 500. Asa ca nu-ti mai datorez nici o recompensa.
Saracul, furios, l-a insfacat pe bogat si l-a dus in fata rabinului, unde fiecare si-a povestit versiunea lui. Rabinul i-a vorbit mai intai celui bogat:
- Sunt convins ca spuneti adevaraul, i-a spus el. Un om ca dumneavoastra nu ar putea sa minta.
Bogatul incepe sa se bucure si saracul sa se indigneze, cand rabinul s-a intors spre acesta din urma si i-a intins punga, spunandu-i:
- Tu, pe de alta parte, еsтi un om cinstit. Daca erai necinstit, ai fi pastrat punga.
Apoi, intorcandu-se iarasi catre bogatan, a incheiat:
- Prin urmare, punga pe care a gasit-o el nu este a dumneavoastra. Asa ca poate sa o pastreze pana cand i-o va cere adevaratul proprietar.
Intr-o zi, lui Nastratin i s-a furat magarul, tovarasul lui de-o viata. A fagaduit o rasplata celui care ii va aduce magarul. Degeaba. Nu s-a aratat nimeni. Nastratin s-a pornit apoi pe amenintari. A dat de veste ca, daca nu i se va aduce inapoi magarul, va face ce a facut si tatal sau, fara sa spuna ce. Ce-o fi o fi.
A doua zi, hotul s-a infatisat la Nastratin si i-a inapoiat magarul. I-a marturisit ca fusese speriat de amenintare:
"Am sa fac ce a facut si tatal meu."
L-a intrebat, asadar, pe Nastratin:
- Ai fi facut, intr-adevar, asa?
- Fara indoiala.
- Dar ce a facut tatal tau?
- A cumparat alt magar.
O învățătoare din Craiova obișnuia să îl certe în fiecare zi pe Nuțu, elevul neastâmpărat din ultima bancă.
Îi atrăgea atenția mereu și mereu că nu e bine să te porți urât, să înjuri, să îți jignești colegii și învățătoarea, dar mai ales că e rău să nu înveți și să te mulțumești cu notele cele mai mici din clasă. Însă Nuțu continua să se joace în ore, să alerge în pauze, să deranjeze orele și să fie, intr-un cuvânt, o pacoste pentru învățătoarea lui.
Când, în cele din urmă, mama lui Nuțu a ajuns la școală, la ședința cu părinții, învățătoarea i-a spus în fața tuturor celorlalți părinți că băiatul ei este cel mai neobrăzat, prost crescut, murdar și idiот copil pe care l-a văzut în întreaga ei carieră. I-a spus mamei că Nuțu reprezintă tot ce poate fi mai rău și mai dezagreabil la un elev.
Șocată să audă astfel de lucruri de la școală, mama lui Nuțu l-a mutat imediat din școală. S-au mutat și din oraș, iar ulterior l-a înscris pe Nuțu la o școală din Brașov.
15 ani mai târziu, învățătoarea din Craiova a suferit o serie de două infarcte miocardice, fiind la un pas de moarte. Medicii au sfătuit-o să apeleze la o procedură chirurgicală foarte specială, care putea fi efectuată numai de un singur medic în România, la Spitalul Municipal din Brașov. Fiind singura șansă de a supraviețui, învățătoarea s-a înscris pentru operație.
A fost transportată la Brașov, iar operația a fost o reușită.
Aflată în salonul de terapie intensivă, după procedura chirurgicală care durase mai mult de șase ore, învățătoarea a deschis ochii și a văzut, pentru prima dată, chipul tânărului doctor care o operase și care îi zâmbea. Câteva secunde mai târziu, privirea i s-a încețoșat, chipul i s-a învinețit, s-a zbătut puțin și a murit.
Doctorul, îngrozit de moartea subită a învățătoarei s-a uitat împrejur, neînțelegând cauza, și atunci l-a văzut pe Nuțu, omul de serviciu al spitalului, care îi deconectase instalația de terapie intensivă pentru a-și băga aspiratorul în priză.
Doar nu credeați că Nuțu ajunsese medic...
Un evreu a facut avere.
Intr-o zi, pentru prima oara in viata, a hotarat sa-si ia un concediu si chiar sa mearga la schi.
Fiind lipsit de experienta si destul de neindemanatic, a iesit de pe partie si a cazut intr-o rapa.
Printr-o minune, a izbutit sa se prinda de un copacel prapadit care crestea printre stanci. Dedesubt, haul si moartea.
Se agata cu disperare de crengi, dar acestea erau prea firave. De altfel, copacelul incepuse sa paraie si sa iasa din radacini.
Ingrozit, evreul a ridicat ochii spre cer, strigand:
- E cineva acolo sus? Ma aude cineva?
- Sunt aici, fiule, i-a raspuns un glas tunator. Da drumul copacelului fara frica. Ingerii mei vor veni la tine si te vor duce usurel pana jos.
Evreul s-a gandit o clipa si a strigat din nou:
- Mai e si altcineva acolo sus?Banc adaugat de: Povestitorul
La moschee, in timpul rugaciunii de vineri, un imam, cuprins de un acces de elocinta sacra, a exclamat:
- O, Allah, stapan al lumii! Da-mi credinta! Da-mi putere, mila pentru semenii mei si smerenie! Da-mi pace sufleteasca! Fa-ma iubitor de dreptate! Fa-ma iertator si darnic cu cei sarmani!
Nastratin, care era de fata, s-a ridicat brusc si a inceput sa urle si el:
- O, Allah, stapa nal lumii! Da-mi douasprezece ulcioare pline cu aur! Da-mi o casa mai mare, racoroasa, cu gradina si havuz! Da-mi patru femei tinere si frumoase care sa-mi daruiasca fericire!
Imamul a incercat sa-l faca sa taca, l-a facut drept necredincios si a cerut sa fie scos din mnoschee.
- Dar pentru ce? a intrebat Nastratin. Fac exact acelasi lucru ca si imamul! Ma rog!
- Ce vrei sa spui?
- Ei bine... FIECARE CERE CEEA CE NU ARE!
Un crestin, un evreu si un musulman care calatoreau impreuna s-au oprit la un han unde li s-a adus o bucata de halva. Evreului si crestinului nu le era foame. I-au spus, asadar, musulmanului:
- O s-o mancam maine.
- De ce maine? a strigat musulmanul, caruia ii chioraiau matele. Sa impartim halvaua in trei si fiecare o va manca apoi cand va dori!
- Nici nu poate fi vorba! au spus ceilalti. Cel ce imparte lucrarea lui Dumnezeu va arde in flacarile iadului!
Si s-au dus sa se culce.
Dimineata, dupa rugaciune, s-au intalnit si au hotarat sa povesteasca ce visasera.
Cel ce avusese cel mai frumos vis urma sa capete parte de halva a celui care nu visase cine stie ce.
A inceput evreul:
- Am visat ca m-am intalnit pe drum cu Moise. L-am urmat pana la muntele Sinai. O lumina orbitoare a pogorat asupra noastra, apoi am vazut muntele despartindu-se in trei. O bucata mare de munte a cazut in mare, iar alta pe Pamant, unde au tasnit mii de izvoare...
Evreul a povestit mai departe, сuм se intalnise cu profetii, vazuse minuni si ingeri fara pereche...
Dupa aceea a vorbit crestinul:
- Mi s-a aratat Isus, a spus el. Am urcat cu el pana in dreptul Soarelui. Nu va рот povesti ce am vazut, fiindca nu seamana cu nimic din ceea ce vedem in aceasta lume...
Cei doi s-au intors apoi spre musulman sa ii asculte visul.
- O, prieteni, a spus el, mie mi s-a aratat in vis sultanul meu Mustafa, care mi-a spus:
- Unul din tovarasii tai de drum a fost la muntele Sinai, insotit de adevaratul cuvant al lui Dumnezeu. Este inconjurat de dragoste si de lumina. Celalalt este sus, in cer, unde l-a purtat Isus cu toata slava! Hai, trezeste-te! Prietenii tai au avut parte, in noapte asta, de cele mai mari bucurii, pentru ca se afla in tovarasia ingerilor si a stelelor. Tie nu-ti ramane decat sa te bucuri de halva! Nu mai pierde vremea!
- Si? au intrebat ceilalti?
- Сuм as fi putut sa nu ascult porunca sfanta? M-am sculat si am mancat halvaua!
Pe cand era copil, Nastratin s-a intalnit pe strada cu un vecin care se intorcea, calare pe magar, dintr-o calatorie. Omul l-a salutat, l-a intrebat ce era nou prin mahala si, in mod special, ce mai facea pisica lui, o pisica roscata la care tinea foarte mult.
- A, pisica ta a murit, i-a spus Nastratin.
- E o veste foarte trista, nu puteai sa mi-o spui mai pe ocolite?
- Si сuм ar fi trebuit sa ti-o spun?
- Puteai sa-mi spui, de pilda:
"Era foarte cald, pisica ta a vrut sa se plimbe pe acoperis, dar tigla era fierbinte, pisica a sarit, a alunecat, a vrut, saraca, sa se agate de streasina si a cazut..." Ceva de genul asta! Ca sa am timp sa ma pregatesc!
- Te rog sa ma ierti, i-a spus tanarul Nastratin.
- Ei, asta e, a spus vecinul. E trist, dar ce рот sa fac? biata pisicuta... Mai bine spune-mi: ce face scumpa mea sotie?
- A, da, tocmai voiam sa-ti spun, era foarte cald, sotia ta a vrut sa se plimbe pe acoperisul-terasa, ca sa se racoreasca...
Un barbat zbura cu un balon cu aer cald si la un moment dat si-a dat seama ca s-a ratacit.
A coborat pana aproape de pamant si a zarit o femeie pe o pajiste.
Apropiindu-se de ea, el i-a strigat:
- Fii amabila, poti sa ma ajuti? Am promis unui prieten ca ma intalnesc cu el, dar nu mai stiu unde ma aflu.
Femeia i-a raspuns:
- Te afli intr-un balon cu aer cald, la vreo 10 metri inaltime. Te gasesti intre 40 si 41 grade latitudine nord, si intre 59 si 60 de grade logitudine vest.
- Ei, probabil еsтi inginera de profesie! spuse omul din balon.
- Asa este, raspunse femeia, dar de unde stii?
- Pai tot ce mi-ai spus este corect din punct de vedere tehnic, dar tot n-am idee ce-as putea face cu informatiile de la tine si sunt tot in ceata. Sa fiu sincer, nu m-ai ajutat deloc. Ba chiar рот spune ca m-ai tinut pe loc degeaba.
Atunci femeia i-a raspuns:
- Dar tu trebuie sa fii director!
- Asa este, raspunse barbatul, dar de unde stii?
- Pai nu stii unde te afli si nici incotro te indrepti. Te-ai ridicat la inaltime profitand de o flama care a incins situatia. Ai facut o promisiune pe care nu stii сuм ai sa ti-o tii si te astepti ca oamenii de sub tine sa-ti rezolve problema. Adevarul este ca te afli exact in locul unde te aflai cand am inceput discutia, acum 1 minut, dar brusc constati acum ca asta este din vina mea.
Un taran foarte sarac merge in fiecare zi sa munceasca la camp, cu vаса.
Este un om cumsecade, care trudeste pentru a-si intretine nevasta si familia.
Intr-o zi, cerul se rupe in doua si se dezlantuie furtuna, iar trasnetul ii omoara vita.
- De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie? se tanguie taranul catre Dumnezeu. Cu ce ti-am gresit? De ce m-ai pedepsit? Nu eram si asa destul de amarat?
Dumnezeu tace.
Lunile trec pana se fac ani. Taranul, din ce in ce mai sarac, merge la camp singur si munceste doar cu bratele, din ce in ce mai obosite. Din cand in cand vine si nevasta sa il ajute si-i aduce un blid cu hrana. O alta furtuna rascoleste cerul, trasnetul despica norii si cade peste femeie, omorand-o.
Taranul isi frange mainile, cuprins de deznadejde, si striga cu ochii la cer:
- De ce? Ce-am mai facut? Sunt tare sarac si tare credincios! De ce mi-ai omorat femeia? Raspunde-mi! Cu ce ti-am gresit?
Deodata, o lumina orbitoare strapunge norii cei negri si se aude glasul lui Dumnezeu:
- Nu mi-ai gresit cu nimic. Doar ca, din cand in cand, ma scoti din minti.
În Evul Mediu era obiceiul ca atunci când cineva era dus la spânzurătoare şi funia se rupea, osânditul să fie graţiat, Dumnezeu arătând în acest fel că era nevinovat. Mai era, de asemenea, eliberat dacă o femeie se găsea să-l ia de bărbat. Atunci căsătoria avea loc chiar sub ştreang, preotul de spovedanie oficiind unirea celor doi, iar călăul fiindu-le naş. Suveranul elibera un document de iertare care dura cât dura şi căsnicia. Dacă cei doi divorţau, cel iertat o vreme era dus iar la ştreang.
Se înţelege că urâtele locului nu pierdeau nici o execuţie, în dorinţa de a-şi găsi alesul. Dar şi atunci se întâmpla să fie respinse. Se spune că un tâlhar cerut în căsătorie la locul execuţiei a fost atât de îngrozit de urâţenia celei care îl ceruse de soţ, încât i-a strigat călăului:
"Atârnă-mă, atârnă-mă iute cumetre!"
Un caz de iertare la ştreang îl reprezintă celebrul haiduc Iancu Jianu. O doamnă din înalta societate, Sultana, prietenă cu Ralu Caragea, fata domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, l-a salvat de la execuţie pe Iancu Jianu cerându-l de bărbat, nunta având loc chiar sub locul spânzurătorii.
Se întâlnesc doi foști colegi de liceu:
- Nu te-am mai văzut de 10 ani, ce mai faci, сuм o mai duci, măi, Tică?
- Fac bine mersi, măi, Rică, uite m-am însurat și eu ca omu‘, am doi copii.
- Cu cine te-ai însurat, Tică?
- Cu Lilica, colega noastră de clasă.
- Păi, bine, dar aia era cam toantă. Eu am luat-o pe Rodica, ții minte, premianta clasei, o fată de o inteligență deosebită, a terminat două facultăți cu media zece.
- A mea nu a mers mai departe, dar nu contează, e fată bună, mi-a facut doi copii frumoși și acum mă așteaptă cu masa caldă. Daca vrei, te invit.
După câteva zile, cei doi se reîntâlnesc:
- Băi, Tică, nu am mai mâncat așa bine de când eram flăcău la mama acasă!
- Păi, ție nu îți gătește nevasta?
- Nu, că e prea inteligentă ca să miroasă a ceapă prăjită a doua zi, așa că mănânc fast food.
- Rică, dar tu nu ai copii?
- Nu mă, că zice nevastă-mea că nu vrea să i se lase țâțele de tânără. Mai mult, pentru că eu рот face copii, de vreo trei ani ea se culcă cu șeful ei, că zice că ăla e sterp. Îți dai seama cât de inteligentă e?
- O fi, măi, Rică, dacă zici tu. Apoi se oprește și cumpără un buchet de flori.
- Ce, mă, ai vreo amantă?
- Nu, Rică, sunt pentru toanta mea...
Acum cativa ani, in portul Constanta sosesc doua containere cu pantofi de marca. Marfa era pentru o firma cunoscuta din Constanta, s-o numim X IMPEX. Firma refuza sa plateasca taxele vamale si marfa este confiscata. Conform procedurii, dupa cateva luni pantofii sunt scosi la licitatie. La deschiderea containerului, surpriza! ... Toti pantofii erau pentru piciorul drept! Bineanteles ca nimeni nu a dorit sa cumpere, asa ca singurul ofertant, firma X IMPEX, cumpara marfa la un pret derizoriu. Peste cateva luni, dupa ce ecourile scandalului s-au stins, firma X IMPEX face un import de pantofi. Bineanteles, toti erau pentru piciorul stang. Pe documente erau trecute “rebuturi” , asa ca taxele au fost infime…
Femeia este minunată pentru că știe te facă să ai nevoie de ea. De exemplu, prima oară când a venit iubita mea la mine acasă, urma să ne uităm la un film. Înainte de a face asta, mi-a zis să merg eu până la market să cumpăr niște popcorn, sucuri și chestii din genul ăsta și, între timp, ea va face ceva de mâncare.
M-am întors după vreo 45 de minute și când am intrat pe ușă, camera parcă arăta altfel. Făcuse curățenie. ”Bine, bă, dar curățenie tu nu îți faci?” veți întreba. Îmi fac, dar nu cu mână și ochi de femeie. Ea simte praful și cojile de semințe de după pat. Problema este că tu, ca bărbat, nu știi că nu e curățenie pentru că nu știi сuм ar trebui să arate rezultatul final. Când dai tu cu mătura mizeria sub covor, speli două vase și dai cu mopul în două camere din trei mișcări, ți se pare că totul strălucește ca în reclama de la Mr. Proper și în capul tău cântă melodia ”We are the champions”. Ea îți dezvăluie сuм ar trebui să arate, de fapt, camera aia și îți place. Și e normal să îți placă pentru că e mai confortabil să stai în rai decât într-un sac de aspirator.
Apoi ea pleacă. Și rămâi tu în camera ta curată pe care nu știi să o păstrezi în aceeași manieră. Faci mizerie, iar după aia faci tu curățenie. Problema este că acum știi сuм trebuie să arate rezultatul final și oricât de mult te-ai chinui, nu va ieși la fel. Și după ce ți-a resetat amintirile, ți-a arătat calea cea justă și te-a făcut să guști ambrozie, stă liniștită și așteaptă să o suni și să îi spui să vină.
Și vine. Și nu mai pleacă.