Un taran foarte sarac merge in fiecare zi sa munceasca la camp, cu vаса.
Este un om cumsecade, care trudeste pentru a-si intretine nevasta si familia.
Intr-o zi, cerul se rupe in doua si se dezlantuie furtuna, iar trasnetul ii omoara vita.
- De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie? se tanguie taranul catre Dumnezeu. Cu ce ti-am gresit? De ce m-ai pedepsit? Nu eram si asa destul de amarat?
Dumnezeu tace.
Lunile trec pana se fac ani. Taranul, din ce in ce mai sarac, merge la camp singur si munceste doar cu bratele, din ce in ce mai obosite. Din cand in cand vine si nevasta sa il ajute si-i aduce un blid cu hrana. O alta furtuna rascoleste cerul, trasnetul despica norii si cade peste femeie, omorand-o.
Taranul isi frange mainile, cuprins de deznadejde, si striga cu ochii la cer:
- De ce? Ce-am mai facut? Sunt tare sarac si tare credincios! De ce mi-ai omorat femeia? Raspunde-mi! Cu ce ti-am gresit?
Deodata, o lumina orbitoare strapunge norii cei negri si se aude glasul lui Dumnezeu:
- Nu mi-ai gresit cu nimic. Doar ca, din cand in cand, ma scoti din minti.
0