Home
Categorii
Popular
Poze Haioase
Top bancuri
Cele mai noi
Bancuri Barbati
Bancuri Barbati Si Femei
Bancuri Betivi
Bancuri Blonde
Bancuri Bula
Bancuri Chuck Norris
Bancuri Diverse
Bancuri Doctori
Bancuri Evrei
Bancuri Familiale
Bancuri Femei
Bancuri Homo, Bancuri Homosexuali
Bancuri Negri
Bancuri Politisti
Bancuri Preoti
Bancuri Religie, Bancuri Religioase
Bancuri scarboase
Bancuri Scirboase
Bancuri Scotieni
Bancuri Scurte
Bancuri Seci
Bancuri Sir Si John
Bancuri Umor Negru
Български
English
Deutsch
Español
Русский
Français
Italiano
ελληνικά
Македонски
Türkçes
Українські
Portugal
Poland
Sweden
Dutch
Danish
Norwegian
Finnish
Hungarian
Romanian
Czech
Lithuanian
Latvian
Croatian
My Jokes
Edit Profile
Logout
Cele mai noi
bancuri
Obiceiul de a da vina pe...
Obiceiul de a da vina pe altcineva pentru raul care ni se intampla se cheama complexul lui Adam. Si asta pentru ca reflexul ne vine de la primul om, care dupa prima greseala, aceea de a manca din fructul interzis, cand a fost luat la intrebari de Dumnezeu, a dat vina pe Eva - nu si-a recunoscut vinovatia.
Adevarul e ca, de atunci, noi oamenii avem mania de a pune in carca altcuiva, responsabilitatea pentru ceea ce ni se intampla mai putin placut in viata.
Se povesteste ca intr-o firma, atunci cand angajatii s-au intors la lucru dupa pauza de masa au gasit cu totii un e-mail cu urmatorul mesaj:
"Astazi, colegul tau care te-a impiedicat de atata timp sa progresezi a murit. Daca vrei sa-ti iei ramas bun vino in sala de conferinte."
Oamenii intrau unul cate unul in sala in care pe masa statea un cosciug. Fiecare se apropia sa-l vada pe cel care le pusese bete in roate, cu sentimente amestecate: tristete, curiozitate si oarece satisfactie pentru ca s-a dus.
In cosciug nu era insa un om, ci o oglinda. Fiecare se vedea pe sine.
Era lectia pentru niste oameni ce sufereau de complexul lui Adam.
63
0
4
Next
bancuri
Prev
Adevarul e ca, de atunci, noi oamenii avem mania de a pune in carca altcuiva, responsabilitatea pentru ceea ce ni se intampla mai putin placut in viata.
Se povesteste ca intr-o firma, atunci cand angajatii s-au intors la lucru dupa pauza de masa au gasit cu totii un e-mail cu urmatorul mesaj:
"Astazi, colegul tau care te-a impiedicat de atata timp sa progresezi a murit. Daca vrei sa-ti iei ramas bun vino in sala de conferinte."
Oamenii intrau unul cate unul in sala in care pe masa statea un cosciug. Fiecare se apropia sa-l vada pe cel care le pusese bete in roate, cu sentimente amestecate: tristete, curiozitate si oarece satisfactie pentru ca s-a dus.
In cosciug nu era insa un om, ci o oglinda. Fiecare se vedea pe sine.
Era lectia pentru niste oameni ce sufereau de complexul lui Adam.