Iţic şi Ştrul se întâlnesc la azilul de bătrâni.
- Mă Iţic, ce cauţi tu aici? Eu auzisem că i-ai lăsat aşa de mulţi bani lu’ fi-tu, că te-a băgat la azilul ăla de lux, ce cauţi aici, la azilul ăsta de stat?
- Mă Ştrul, am cerut să fiu mutat aici.
- Dar de ce? Nu era mai bine acolo?
- Nu, mă, nu mă simţeam bine.
- Dar ce s-a întâmplat? Doctorii nu te tratau bine?
- Ah, nu mă puteam plânge.
- Atunci, asistentele nu erau suficient de atente?
- Nu mă puteam plânge.
- Femeile de serviciu, portarii, se purtau urât cu bătrânii?
- Nu, nu mă puteam plânge.
- Camera ta nu era suficient de mare, de curată, nu te lăsau pe afară?
- Nu mă puteam plânge.
- Păi, dacă-ţi era atât de bine acolo, de ce ai venit aici?
- Aici mă рот plânge.
Într-un tren, în America, faţă în faţă, un evreu şi un pastor. Mirat, evreul îl întreabă:
"De ce purtaţi gulerul cu spatele în faţă?".
"Pentru că sînt Părinte" îl lămureşte pastorul. "Şi eu sunt părinte, am un copil, însă nu port gulerul astfel".
"Se poate", răspunde pastorul, "însă eu sînt Părinte pentru mii de oameni".
"Atunci", răspunde evreul, "poate ar fi mai bine să purtaţi pantalonii cu spatele în faţă"!
Un evreu tînăr, de 20 de ani, se duce să se roage la Zidul Plîngerii:
- Dă Doamne să cîştig la Loz în Plic!
Mai inaintează evreul nostru în vîrstă, îşi face familie, copii, timp în care se tot ruga:
- Dă Doamne să cîştig la Loz în Plic!
Îmbătrîneşte evreul, i se albesc sprîncenele, părul, îi tremură genunchii. El mergea în fiecare zi la Zidul Plîngerii şi se ruga:
- Dă Doamne să cîştig la Loz în Plic!
În acest moment cerul se întunecă, apar fulgere pe cer, nori groşi şi o voce tunătoare îi spune:
- Iţic, dă-mi o şansă: JOACĂ!