Primarul Parisului era foarte ingrijorat in privinta invaziei de porumbei de pe Champs-Elyses.
Nu putea nicidecum sa-i alunge din oras. Intregul Paris era plin de gainat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau calca pe alei, nici sa conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere sa tot cureti strazile si trotuarele.
Intr-o zi intra in primarie un om care-i face primarului o oferta.
- Iti рот scapa frumosul oras de plaga columbeasca fara nicio plata. Dar trebuie sa promiti ca nu-mi vei pune nicio intrebare. Sau, imi poti plati un milion de euro si sa-mi pui o intrebare.
Primarul cantari oferta si o accepta rapid.
A doua zi, omul se catara in varful Turnului Eiffel, isi descheie redingota si elibera un porumbel albastru. Porumbelul albastru dadu de cateva ori din aripi si apoi se pierdu in inaltul cerului parizian.
Toti porumbeii din Paris au vazut porumbelul cel albastru si s-au adunat in aer in urma acestuia. L-au urmat cu totii intr-un nor urias spre Rasarit, departe, departe. A doua zi, porumbelul cel albastru s-a intors complet singur la omul ce-l astepta inca in varful Turnului Eiffel.
Primarul era in extaz. A considerat ca omul si porumbelul albastru au infaptuit o adevarata minune scapand Parisul de plaga porumbeasca. Desi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a inmanat un cec cu un milion de euro si i-a spus ca, intr-adevar, voia sa-i puna o intrebare.
Chiar daca s-au inteles ca nu-l costa nimic pentru curatarea orasului, se hotarase sa plateasca un milion pentru a putea pune o singura intrebare.
Omul accepta banii si-l invita pe primar sa-i puna intrebarea.
Primarul intreba:
- N-aveti cumva si un tigan albastru?
- Inculpat, de ce ai dat cu masina peste acest tigan, aproape omorandu-l?
- Pai, sa vedeti, strada era toata neagra, casele erau negre, gardurile la fel, farurile nu-mi functionau, el, stiti, negru fiind...
- Asta рот sa inteleg, dar era totusi ziua...
Doi prieteni, un român şi un tigan, hotărăsc să îşi facă locuinţe una lângă alta aşa că amandoi cumpără aceeaşi suprafaţă de teren, angajează acelaşi arhitect, construiesc casele identice, folosesc aceleaşi materiale, costurile sunt egale.
Termină ei casele şi stau în curte la o bere. Românul se uită admirativ la casa lui şi spune:
- Dacă aş vrea s-o vând, iau pe ea o sută de mii de euro!
Ţiganul se uită şi el la casa lui, apoi la casa prietenului şi spune:
- Eu, dacă aş vinde-o, aş lua pe ea 150 de mii de euro!
Românul intrigat întreabă:
- Сuм adică!? Am cheltuit aceieaşi sump de bani şi casele sunt la fel!
- Da, dar eu nu am vecin ţigan!
Un pui de rom, in clasa a doua, vine fericit de la şcoală şi îl intreabă pe taică-su:
- Tată, tată, am luat 10 la matematică, asta de-aia că-s ţigan?
- Nu, dragul meu, de-aia că eşti un ţigan deştept!
A doua zi îl intreabă din nou:
- Tată, tată, azi am luat zece la muzică, asta de-aia că-s ţigan?
- Nu, dragul meu, de-aia că eşti un ţigan talentat!
Ziua următoare:
- Tată, tată, azi învăţătoarea ne-a dus la scăldat şi toţi băieţeii aveau puţe uite-aşa de mici, numai a mea era ditamai animalul... Asta de-aia că sunt ţigan?
- Nu, dragul meu, de-aia că tu ai 32 de ani!