Corporatist de succes in zece pasi Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare (Brăila sau Galaţi, de preferinţă). Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi.
• Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi ca el.
• La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele invi dioase, taică-tău bea în cinstea ta.
• Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, „nebuna de la cinci“. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
• După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice „Ţăranu“, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
• Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.
• În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber“. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.
• La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.
• Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
• Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit.
O poveste spaniola spune ca un barbat sarac si vaduv, isi crestea cu greu cei doi fii. Unul din fii avea o fire vesela si optimista. Vedea intotdeauna partea luminoasa a vietii. Celalalt, dimpotriva, era mereu posomorat, bantuit de ganduri negre, incapabil sa se bucure de ceva.
Cum se apropia Craciunul, tatal s-a intrebat ce daruri le putea oferi fiilor sai. Si-a scos putinele economii de la banca, a mai imprumutat ceva de la vecini si a cumparat, de ocazie, un ceas pentru fiul sau pesimist.
Nu-i ramanea nimic ca sa-i cumpere cadou celuilalt fiu si atunci, mergand pe strada, a vazut un magar lasand o balega in urma lui.
A cules de jos balega, a impachetat-o cat mai frumos in staniol gasit intr-un cos de gunoi, a legat pachetul cu panglica rosie si l-a pus sub bradul de Craciun, alaturi de ceas, care era si el impachetat.
In seara de Craciun, fiul cel pesimist, si-a deschis pachetul, a gasit ceasul si l-a pus la mana, fara sa arate vreo bucurie.
- Ei, l-a intrebat a doua zi o vecina, ai vazut ceasul pe care ti l-a cumparat tatal tau? Te bucuri de cadoul tau?
Baiatul a clatinat din cap. Nu, nu se bucura.
- Dar de ce? a intrebat vecina.
- Pentru ca , a spus el cu tristete, de fiecare data cand ma uit la el, vad secundele care trec, minutele si orele. Vad сuм timpul ce-mi ramane de trait se scurteaza si сuм ma apropii de moarte.
- Dar tu? l-a intrebat vecina pe celalalt baiat. Tu ce cadou ai primit?
- Un cal! a raspuns el voios.
Si a adaugat:
- Numai ca, intre timp, a plecat!