Vin la profesor acasa, doi studenti sa sustina examenul la "analiza combinatiilor si teoria probabilitatilor" (prin anii 60 se preda in URSS ca o subramura a matematicii). Au dat ei examenul, iar deoarece pe drum au cumparat o sticla de votca, s-au mai retinut un pic la profesor. Deja se intunecase binisor, si deoarece atat studentii cat si profesorul o duceau cam greu cu banii, iar taxiul era un lux, le propune profesorul sa ramana pe noapte in apartamentul sau (3 odai). Intr-o camera - profesorul cu sotia, in alta studentii, iar in a treia fiica profesorului. Incetul cu incetul toti au adormit.
Se trezeste un student, se gandeste, ce sa dorm eu cu tampitul asta, daca рот sa ma culc cu fiica profesorului. Se porneste, se uita intr-o camera, doua capete se vad de sub plapuma, aici e profesorul cu sotia, in urmatoarea camera, vede un cap. Fata. Sare sub plapuma, se culca.
Se trezeste profesorul, in mijlocul noptii, chinuit de gandul ca, cei doi potlogari s-au dat la fiica-sa. Se ridica, se uita intr-o camera - doua capete - studentii - se gandeste, merge in alta - un cap - aha, aici e fiica, se pune in pat se culca.
Dar iata ce se trezeste si al doilea student, si dupa сuм ati ghicit, se porneste conform logicii, in cautarea fiicei profesorului.
Dimineata, se trezeste profesorul. Singur, in camera studentilor. Hmmm... se uita intr-o camera - un student cu fiica, in alta - alt student cu sotia. Se scarpina in cap:
- Atatia ani predau analiza combinatiilor, dar asa permutari inca, in viata mea nu am vazut.

Moare Ştefan cel Mare şi ajunge la poarta Raiului.
Bate încetişor, nu-i răspunde nimeni. Bate cu pumnul, cu picioarele, nimic! Bate cu sabia şi, într-un final, iese Sf. Petru.
- Eu îs Ştefan.
- Aoleu, zice Sf. Petru, pe tine nu te putem primi în Rai.
- Сuм aşa, nene? Păi eu, care am apărat ţara, treburi, chestii?
- Pai da, tu. I-ai batut pe turci, pe tătari, pe polonezi? Nu merge, nene. Prea multe bătăi, prea multă violenţă...
Oftează Ştefan şi se aşază pe un bolovan de pe lângă poarta Raiului.
Trece o vreme, apare Mihai Viteazul. Bate la poarta Raiului, bate cu pumnul, dă cu picioarele, nimic.
Până la urmă, bate cu bărdiţa lui. Iese Sf. Petru şi îi explică şi lui Mihai Viteazul сuм stă treaba:
- I-ai batut pe turci, pe ăia, pe ăia, prea multe bătăi, nene! Prea multă violenţă! N-am ce să-ţi fac, stai pe afară.
Întristat, Mihai Viteazul îl vede pe Ştefan pe bolovan, se aşază şi el şi încep să stea de vorbă.
Mai trece ceva vreme, trece altă vreme, Mihai şi Stefan depană amintiri şi hop, dintr-o dată, la poarta Raiului apare o gaşca de tinerei, tatuaţi, unu' cu droguri, altu' cu ţigara-n gură, vreo doi cu femei, treburi serioase.
Porţile Raiului se deschid şi toţi intră.
Mihai Viteazul vede toată treaba, se supară şi bate cu barda-n poarta Raiului.
Iese Sf. Petru şi Mihai îl ia la întrebări:
- Păi сuм, nene? Noi, care am făcut atâtea pentru ţărişoara asta, stăm pe-afară, iar bagabonţii, derbedeii ăştia, intră?
Sf. Petru îi răspunde:
- După сuм ţi-am zis, Mişule, la voi e vorba de prea multă violenţă.
- Bine, şi derbedeii ăştia? Ce-i cu ei?
- Ei, ăştia-s naţionala de fotbal a României. Ei nu bat pe nimeni niciodată!