Ştrul vine acasă la Iţic şi o întîlneşte în bucătărie pe Raşela.
- Bună, Raşela, ce mai faci? Nu te-am văzut de mult.
- Mulţumesc bine, dar tu de ce ai venit?
- Îl caut pe Iţic.
- Nu e acasă, e în delegaţie…
- Şi cînd vine?
- Diseară dupa ora 9…stai jos, să te sevesc cu o cafea?
- Mulţumesc, spune Ştrul privind-o cu drag. Ştii, Raşelo, toată viaţa te-am admirat ce bine arăţi şi ce damă trăznet trebuie să fii…. m-am gîndit şi vreau să-ţi propun un tîrg: dacă îmi arăţi un sîn îţi dau 100 de Euro.
- Nu se poate …! Eşti nebun!!!!!
- Hai gîndeşte-te, poate că totuşi îţi convine…
- Dupa vreo cîteva minute de gîndire şi de cumpănire, timp în care Ştrul nu mai contenea să o roage, Raşela cedeaza, îi arată ţîţele şi încasează pe loc banii promişi.
- Ştii, Raşela, mă tot gîndesc … toată viaţa mi-am dorit să-ţi văd trupul acesta superb şi să te mîngîi pe şolduri…
- Porcule, nu ţi-e ruşine? Chiar vrei să mă supăr?
- Nu, că pentru asta îţi mai dau 300 de Euro…….
Raşela se înfurie, se codeşte, cedează, se arată, se lasă mîngîiată şi încasează banii.
Ştrul, ca o piază rea, continuă …
- Şi ştii, dacă mă gîndesc, merită să-ţi mai dau 600 de Euro ca să mă laşi să mă culc cu tine…
Şi izbucnirile Raşelei se repetă şi mai vîrtos, dar se calmează tot aşa de repede şi gîndeşte că “în fond, nu e slănină să se termine”, aşa că aterizează în argumentul bine dezvoltat al lui Ştrul, cu singurul regret că dacă acesta nu avea circumcizie poate era mai gros…După ce au terminat, Ştrul îşi ia rămas bun şi pleacă acasă, Raşela face un duş şi îşi continuă munca din bucatarie. Pe la 9. 30, apare şi Iţic istovit:
- Dă-mi repede ceva de mîncare şi mă duc să mă culc că mor de somn… Ce-ai mai făcut azi? Сuм ţi-a trecut vremea?
- Nimic interesant …m-am plictisit toată ziua...
- Mulţumesc pentru masă … eu mă duc să mă culc… Noapte bună!
Şi pleacă Iţic.
Dar din uşă se întoarce brusc şi întreabă:
- Ascultă, Raşelo! Nu a fost azi Ştrul pe la noi să-mi aducă salariul?
O pereche nu avea copii si s-au hotarat sa foloseasca un tata surogat pentru intemeierea unei familii. Cand "tatal" trebuia sa vina, un fotograf de copii suna la usa sperand sa vinda si el ceva.
- Buna dimineata, doamna. Nu ma cunoasteti, dar am venit ca sa...
- Nu e nevoie sa imi explicati. Va asteptam!
- Chiar asa? Pai atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii.
- Ce bine, dar va rog, intrati si luati loc. Cu ce incepem? intreaba d-na, rosind.
- Lasati totul in seama mea. De obicei eu incerc doua in cada, una pe canapea si poate cateva pe pat. Uneori si pe jos in sufragerie e distractiv... ai mai mult spatiu.
- In cada, pe jos in sufragerie? Acum nu ma mai mir ca n-am reusit sa fac nimic cu Harry!
- Sa stiti doamna, ca nici unul dintre noi nu va poate garanta ca de fiecare data iese bine. Dar daca incercam pozitii diferite, sunt convins ca veti fi multumita de rezultate...
- Sper sa terminam repede!
- Doamna, e nevoie de timp. As vrea eu sa termin in cinci minute, dar n-ati fi multumita, sunt sigur de asta!
- Mie imi spuneti?! Fotograful isi deschide servieta si scoate un portofoliu cu pozele cu copii facute de el.
- Acesta a fost facut pe acoperisul unui autobuz din centrul Londrei.
- Doamne fereste!!
- Si gemenii astia au iesit destul de bine daca ma gandesc cat de greu am lucrat cu mama lor.
- Si ziceti ca era greu cu ea?
- Da! Pana la urma am dus-o in parc ca sa facem treaba сuм trebuie. Oamenii se tot imbulzeau care mai de care ca sa vada cat mai bine. Si asta mai bine de doua sau trei ore. Mama tot tipa si se agita. Cu greu am reusit sa ma concentrez. Apoi s-a lasat intunericul si am inceput sa ma grabesc.
D-na Smith face ochii mari.
- Ei bine, doamna, daca sunteti gata, eu imi instalez trepiedul ca sa putem trece la treaba.
- Trepiedul?? d-na e din ce in ce mai palida.
- Oh, da, trebuie sa folosesc un trepied ca sa-mi sprijin obiectul. E prea mare ca sa-l tin in brate in timp ce ma pregatesc sa trec la actiune. Doamna? Doamna?... Aoleu, a lesinat!!!