Am vazut niste propuneri de premier foarte tari: Moise Guran si Lucian Mandruta. Pai daca tot facem guvernul din presa, eu propun pe Capatos la Educatie, ca e mare descoperitor de tinere talente, pe Maruta la Minoritati, ca le promoveaza exemplar in emisiune, pe Kodrut Keghes (aka Dezbracatu') la Adminsitratie si Afaceri Interne, ca a calatorit mult prin tara si stie, pe Oana Zavoranu la Munca si Protectia Familiei (evident de ce), pe Dan Diaconescu la Cultura (a provocat romanilor cea mai de durata intrebare existentiala de la "Miorita" incoace: Unde-i dom'le, Elodia?), pe Mircea Badea la aparare (ca stie bataie), pe Dana Grecu la Afaceri Externe (sa-i mama dracului pe aia care nu zic la fel ca noi, evident), pe sefii de la TVR ca Ministru al Agriculturii colectiv (neintrerupand un nenorocit de film ca sa transmita despre un eveniment tragic si de mare actualitate au dovedit ca sunt niste boi, deci merg de minune), pe Cruduta la Finante si pe Bianca lui . . . (ma rog, am pierdut firul, a cui o mai fi) la Economie (amandoua stiu сuм se face banul).
Într-un sat, o vacă grasă, Сuм sunt vacile tâmpite, Dar frumoasă şi lăptoasă, S-a gândit să se mărite.
Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belşugul, Toţi voiau să se însoare, Că-s deprinşi să tragă jugul.
Vaca, însă, ca o fată, Cu avere şi trusou, Îi respinge îngâmfată :
„Сuм să mă mărit c-un bou ?” - ”E un cal prin curţi vecine, Care pătimaş mă strânge, El e genul meu, tip bine, Armăsar sadea, pur-sânge !” Vаса, tot făcându-i curte, Îşi atinse idealul.
După tratative scurte, S-a căsătorit cu calul.
„Ah, ce şansă pe mireasă !” Comenta în pom o cioară, „El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.” Dar curând, ce tragedie !
Vaca se certă cu calul, Pân' departe-n deal la vie, S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa, Vаса-n fiecare noapte, Se plimba făcând pe vampa, Cu ispitele-i de lapte.
Ba, mai mult, se întâmplase, Ca jucând pe îndrăgostita, Calul, furios, îi trase , Două palme cu copita!
Şi atunci, cu dezolare, Vаса prinse a pricepe, Сuм că soţul ei mai are, Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îşi zise, Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise, Domiciliul conjugal.
Slabă, galbenă,uscată, De necazuri şi nevoi, Vаса noastră, resemnată, Se întoarse printre boi.
Dup-atâta сhin şi jale, Vаса multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale, Îl acceptă de bărbat.
Nunta lor a fost vestită, Că s-a dus prin văi ecoul, „Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.” Ea comandă, el ascultă.
El cu munca, ea tapaj.
Este, fără vorbă multă, Tipul clasic de menaj.
Totuşi, vаса (ne şopteşte, Un măgar) , c-aşa-i măgarul, Prin păduri mai zăboveşte, Uneori cu armăsarul.
Dar, eu cred că-i calomnie, Măgăria ce ne-o spune.
Totul e, că-n căsnicie, Treaba merge de minune.
Vaca poate, ştie satul, Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne!
Şi aşa, trec ani şi ani, Şi precum am prins de ştire, Au făcut şi trei juncani, Şi trăiesc în fericire.
În povestea mea , de faţă , Nu e nici un lucru nou, Pentru orişicare vacă, Soţul ideal e-un BOU ...