Skip to main content
Într-un sat, o vacă grasă, Сuм sunt vacile tâmpite, Dar frumoasă şi lăptoasă, S-a gândit să se mărite.
Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belşugul, Toţi voiau să se însoare, Că-s deprinşi să tragă jugul.
Vaca, însă, ca o fată, Cu avere şi trusou, Îi respinge îngâmfată :
„Сuм să mă mărit c-un bou ?” - ”E un cal prin curţi vecine, Care pătimaş mă strânge, El e genul meu, tip bine, Armăsar sadea, pur-sânge !” Vаса, tot făcându-i curte, Îşi atinse idealul.
După tratative scurte, S-a căsătorit cu calul.
„Ah, ce şansă pe mireasă !” Comenta în pom o cioară, „El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.” Dar curând, ce tragedie !
Vaca se certă cu calul, Pân' departe-n deal la vie, S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa, Vаса-n fiecare noapte, Se plimba făcând pe vampa, Cu ispitele-i de lapte.
Ba, mai mult, se întâmplase, Ca jucând pe îndrăgostita, Calul, furios, îi trase , Două palme cu copita!
Şi atunci, cu dezolare, Vаса prinse a pricepe, Сuм că soţul ei mai are, Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îşi zise, Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise, Domiciliul conjugal.
Slabă, galbenă,uscată, De necazuri şi nevoi, Vаса noastră, resemnată, Se întoarse printre boi.
Dup-atâta сhin şi jale, Vаса multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale, Îl acceptă de bărbat.
Nunta lor a fost vestită, Că s-a dus prin văi ecoul, „Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.” Ea comandă, el ascultă.
El cu munca, ea tapaj.
Este, fără vorbă multă, Tipul clasic de menaj.
Totuşi, vаса (ne şopteşte, Un măgar) , c-aşa-i măgarul, Prin păduri mai zăboveşte, Uneori cu armăsarul.
Dar, eu cred că-i calomnie, Măgăria ce ne-o spune.
Totul e, că-n căsnicie, Treaba merge de minune.
Vaca poate, ştie satul, Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne!
Şi aşa, trec ani şi ani, Şi precum am prins de ştire, Au făcut şi trei juncani, Şi trăiesc în fericire.
În povestea mea , de faţă , Nu e nici un lucru nou, Pentru orişicare vacă, Soţul ideal e-un BOU ...
Corporatist de succes in zece pasi Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare (Brăila sau Galaţi, de preferinţă). Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi.
• Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi ca el.
• La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele invi dioase, taică-tău bea în cinstea ta.
• Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, „nebuna de la cinci“. Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
• După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, te acomodezi şi te faci tocilar. Ţi se zice „Ţăranu“, fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău.
• Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. În aceeaşi scrisoare mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi.
• În ultimul an de facultate, te duci internship. Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: „Avem un post liber“. Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine.
• La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani.
• Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
• Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru casă şi maşină. Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit.
Iţic se duce la vecinul său, Ştrul, şi-l întreabă:
- Măi Ştrul, îţi plac femeile care au burta mare cît un butoi?
- Nu! vine răspunsul prompt.
- Îţi plac femeile care au dinţii stricaţi?
- Nu! Ce dracu', Iţic!?
- Îţi plac, poate, cele care au fundul mare, gras şi plin de celulită?
- Nu! Сuм naiba să-mi placă? spune Ştrul oripilat.
- Dar cele cu varice?
- Iţic, deja mă enervezi!
- Atunci, spune-mi şi mie de ce dracu' te culci cu nevastă-mea, Raşela?
Ce ne-a scris Maria:
Saptamana trecuta, intr-una dintre zile, am plecat la serviciu lasandu-mi sotul in fata televizorului. Am luat masina si am plecat catre locul de munca. La nici un kilometru departare de casa, se auzeau niste zgomote de la motor si a trebuit sa trag pe dreapta. M-am intors repede acasa, pe jos, sa-l chem pe sotul meu sa ma ajute.
Sotul meu era in dormitorul nostru impreuna cu fiica vecinilor nostri. Eu am 32 de ani, sotul meu are 34, tipa are 22 de ani. Suntem casatoriti de 10 ani. Va dati seama ca ne-am certat, el mi-a marturisit ca are o relatie cu tipa asta de vreo 6 luni. Mi-a mai spus ca a fost dat afara de la munca si ca este foarte deprimat. Mi-a promis ca nu se va mai intampla Imi iubesc foarte mult sotul, dar de cand i-am dat ultimatumul este foarte tacut, absent si distant. Ma tem ca ma va parasi Ce ar trebui sa fac?
Multumesc anticipat, Maria.
Un barbat ii raspunde:
Draga Maria, cand o masina se opreste si nu mai vrea sa porneasca, dupa o distanta destul de scurta, trebuie sa iei in calcul mai multi factori. Incepe prin a verifica daca mai ai benzina. Dupa aceea verifica filtrul si vezi daca are vreo problema. Vezi poate ai ceva la garnitura de chiulasa. Daca nici una dintre toate acestea nu e, inseamna ca poate ai probleme la rezervor si/sau ромра de injectie sa nu functioneze сuм trebuie. Sper ca ti-am fost de folos.
Doi prieteni, un român şi un tigan, hotărăsc să îşi facă locuinţe una lângă alta aşa că amandoi cumpără aceeaşi suprafaţă de teren, angajează acelaşi arhitect, construiesc casele identice, folosesc aceleaşi materiale, costurile sunt egale.
Termină ei casele şi stau în curte la o bere. Românul se uită admirativ la casa lui şi spune:
- Dacă aş vrea s-o vând, iau pe ea o sută de mii de euro!
Ţiganul se uită şi el la casa lui, apoi la casa prietenului şi spune:
- Eu, dacă aş vinde-o, aş lua pe ea 150 de mii de euro!
Românul intrigat întreabă:
- Сuм adică!? Am cheltuit aceieaşi sump de bani şi casele sunt la fel!
- Da, dar eu nu am vecin ţigan!
Într-o zi măgarul unui fermier a căzut într-o fântână. În timp ce fermierul se gândea ce să facă, magarul scotea ragete de disperare. În cele din urmă, fermierul a decis că măgarul este bătrân, iar fântâna și așa nu mai are apă multa și nu merită efortul de a-l mai scoate de acolo.
Chemându-și toți vecinii, el a început să acopere fântâna, fiind sigur că așa va rezolva două probleme deodată.
Toți fiind înarmați cu târnăcoape și lopeți au început sa arunce pământ în fântâna.
Măgarul, înțelegând care este planul, a început să ragă și mai jalnic, dar stăpânul său, pe care-l slujise cu credință nu dădea semne de milă. Apoi, spre uimirea tuturor, magarul s-a liniștit.
După încă vre-o 20 de minute de aruncat pământ, stăpânul pentru a se convinge că măgarul a murit, se uită în fântână, dar mare ia fost uimirea când a văzut că, după fiecare brazdă de pământ care-i cădea pe spate, măgarul se scutura, după care pășea mai sus, pe statul de pământ nou apărut. Tot așa a continuat până când fermierii au acoperit complet fântâna, iar măgarul, pas cu pas, a reușit să se salveze, ieșind la suprafață viu și nevătămat, deși obosit până la extenuare.
Morala:
În viață trebuie procedat in acelasi fel, oricat de multe probleme, mizerii, etc. va саd in spate, scuturați-vă de ele și mergeți mai departe. In cele din urma va veti ridica la lumina.
Fumam pe terasa din spate când apare câinele meu de sub gardul vecinului cu un animal alb în gură, ... si mândru, loial, mi-l aduce și mi-l pune în fața mea: era pisica vecinului, ceva rasă cu pedigree din Germania, cu care umbla la concursuri, expoziții, etc.… Era moarta de-a binelea, înota în balele câinelui și era foarte murdara.
După „corecția” dată câinelui m-am întors la pisica… și mi-a venit o idee: Am băgat-o în chiuvetă, am spălat-o bine de pământ și de balele câinelui și am uscat-o cu uscătorul de păr al neveste-mi. Apoi m-am furisat in curtea vecinului, si am pus la loc pisica in cosuletul ei. După-masă vine vecinul acasă… La vreo 5 minute se aude gălăgie, larmă, înjurături…
Ca un bun vecin, mă duc să mă interesez care-i problema. Stăm amandoi în fața cosuletului pisicii și are loc următorul dialog:
- Uită-te si tu, băga-mi-aş ...!
- Ce s-a întâmplat? A murit? ... Intreb eu.
- A murit! Acum două zile am îngropat-o, și acum e iar aici…