Fumam pe terasa din spate când apare câinele meu de sub gardul vecinului cu un animal alb în gură, ... si mândru, loial, mi-l aduce și mi-l pune în fața mea: era pisica vecinului, ceva rasă cu pedigree din Germania, cu care umbla la concursuri, expoziții, etc.… Era moarta de-a binelea, înota în balele câinelui și era foarte murdara.
După „corecția” dată câinelui m-am întors la pisica… și mi-a venit o idee: Am băgat-o în chiuvetă, am spălat-o bine de pământ și de balele câinelui și am uscat-o cu uscătorul de păr al neveste-mi. Apoi m-am furisat in curtea vecinului, si am pus la loc pisica in cosuletul ei. După-masă vine vecinul acasă… La vreo 5 minute se aude gălăgie, larmă, înjurături…
Ca un bun vecin, mă duc să mă interesez care-i problema. Stăm amandoi în fața cosuletului pisicii și are loc următorul dialog:
- Uită-te si tu, băga-mi-aş ...!
- Ce s-a întâmplat? A murit? ... Intreb eu.
- A murit! Acum două zile am îngropat-o, și acum e iar aici…
Intr-o zi se intalnesc doi vecini pe scara blocului. Unul catre celalalt:
- Ma vecine, o stii pe fata aia a mea a mare?
Da vecine, o stiu. Ba, a luat pe unu saracu`, amarat, pricajit... Ba toti il fot in cur. Ma, pe Georgica ala al mic il stii?
- Da, vecine.
- Ba , si ala il fote in cur.
Mai trece o saptamana, iar se intalnesc.
Salut vecine. Hai sa traiesti.
- Ba vecine o stii pe fata aia a mea, a mijlocie?
- Da, vecine, o stiu.
- Ba, a luat pe unu, ma, vai de steluta lui , amarat rau de tot , ma, toti il fot in cur . Pe Ggeorgel ala al mic il stii?
- Da vecine il stiu.
- Ba , si ala il fote ma in cur.
- Bine, ma, vecine.
Mai trece iar o luna ... iar se intalnesc la o bere...
- Salut vecine .
- Ma vecine , o stii pe fata aia a mea a mica?
- Da vecine o stiu.
- Ba, a luat pe unu.... ba, e ciumeg ma,,, e bazat ... pe toti ne fote in cur.
- Сuм asa vecine?
- Ba , pe Georgel ala mic il stii?
- Da vecine , il stiu.
- A murit, saracu'!!!
Iţic se duce la vecinul său, Ştrul, şi-l întreabă:
- Măi Ştrul, îţi plac femeile care au burta mare cît un butoi?
- Nu! vine răspunsul prompt.
- Îţi plac femeile care au dinţii stricaţi?
- Nu! Ce dracu', Iţic!?
- Îţi plac, poate, cele care au fundul mare, gras şi plin de celulită?
- Nu! Сuм naiba să-mi placă? spune Ştrul oripilat.
- Dar cele cu varice?
- Iţic, deja mă enervezi!
- Atunci, spune-mi şi mie de ce dracu' te culci cu nevastă-mea, Raşela?
Într-un sat, o vacă grasă, Сuм sunt vacile tâmpite, Dar frumoasă şi lăptoasă, S-a gândit să se mărite.
Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belşugul, Toţi voiau să se însoare, Că-s deprinşi să tragă jugul.
Vaca, însă, ca o fată, Cu avere şi trusou, Îi respinge îngâmfată :
„Сuм să mă mărit c-un bou ?” - ”E un cal prin curţi vecine, Care pătimaş mă strânge, El e genul meu, tip bine, Armăsar sadea, pur-sânge !” Vаса, tot făcându-i curte, Îşi atinse idealul.
După tratative scurte, S-a căsătorit cu calul.
„Ah, ce şansă pe mireasă !” Comenta în pom o cioară, „El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.” Dar curând, ce tragedie !
Vaca se certă cu calul, Pân' departe-n deal la vie, S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa, Vаса-n fiecare noapte, Se plimba făcând pe vampa, Cu ispitele-i de lapte.
Ba, mai mult, se întâmplase, Ca jucând pe îndrăgostita, Calul, furios, îi trase , Două palme cu copita!
Şi atunci, cu dezolare, Vаса prinse a pricepe, Сuм că soţul ei mai are, Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îşi zise, Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise, Domiciliul conjugal.
Slabă, galbenă,uscată, De necazuri şi nevoi, Vаса noastră, resemnată, Se întoarse printre boi.
Dup-atâta сhin şi jale, Vаса multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale, Îl acceptă de bărbat.
Nunta lor a fost vestită, Că s-a dus prin văi ecoul, „Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.” Ea comandă, el ascultă.
El cu munca, ea tapaj.
Este, fără vorbă multă, Tipul clasic de menaj.
Totuşi, vаса (ne şopteşte, Un măgar) , c-aşa-i măgarul, Prin păduri mai zăboveşte, Uneori cu armăsarul.
Dar, eu cred că-i calomnie, Măgăria ce ne-o spune.
Totul e, că-n căsnicie, Treaba merge de minune.
Vaca poate, ştie satul, Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne!
Şi aşa, trec ani şi ani, Şi precum am prins de ştire, Au făcut şi trei juncani, Şi trăiesc în fericire.
În povestea mea , de faţă , Nu e nici un lucru nou, Pentru orişicare vacă, Soţul ideal e-un BOU ...