Acum doua saptamani a fost ziua mea. Cand m-am trezit dimineata nu ma simteam prea bine dar speram ca sotia o sa-mi cante "Multi ani traiasca..." si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar buna dimineata... Copiii si ei s-au asezat la micul dejun fara sa ma felicite.
Am ajuns deprimat la birou, cand am intrat pe usa, secretara plina de euforie mi-a zis "La multi ani!"... M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea...
Am lucrat normal si spre dezamagirea mea nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite. Aprope de pranz secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis:
" Ce ar fi sa mergem sa mancam impreuna " I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in toata ziua si am acceptat.
Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis:
" Intr-asa o zi speciala de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasa si continuam sa ne distram!"... "Bine!" am zis "hai, si asa mai bem cate un paharel"...
Odata ajunsi in apartamentul secretarei mi-a zis:
"Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma simt mai 'comoda' "... "Nuuuu, nici o problema" i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta.
Ea a intrat in dormitor si dupa cate clipe a iesit........ cu un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copiii, prieteni si rude, care cantau in cor "La multi ani!" ... Iar eu stateam ca un idiот in chiloti in mijlocul sufrageriei...
Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara... Cu sentimentele nu se joaca!
Logic Intr-o buna zi, un taietor de lemne se ocupa de taierea unei ramuri ce se ridica dintr-un rau. La un moment dat securea ii cazu in apa, si omul se puse pe jelit pentru ca-si pierduse singurul lucru cu care putea sa-si,castige existenta.
Vazand acestea, Dumnezeu apare langa apa si-l intreaba care este cauza disperarii sale. Omul ii explica atunci ca securea sa a cazut in apa si nu mai stie unde e. In acel moment Dumnezeu plonjeaza in rau si revine cu o secure din aur masiv.
- Asta e securea ta, omule? il intreaba el.
- Nu, raspunse taietorul de lemne.
Dumnezeu intra din nou in apa si, de data aceasta se intoarce cu o secure numai din argint.
- Asta e securea ta? intreaba el din nou.
- Nu, raspunde din nou taietorul de lemne.
A treia oara Dumnezeu revine cu o secure de fier si il intreaba din nou pe omul de pe mal:
- Asta e securea ta?
- Da, asta e, ii raspunse de data aceasta taietorul de lemne.
Dumnezeu, miscat de onestitatea omului ii face cadou toate trei securile, si taietorul de lemne se intoarce fericit acasa.
Cateva zile mai tarziu acelasi taietor de lemne se plimba pe malul raului cu nevasta sa. Dintr-odata aceasta cade in apa. Сuм omul se puse din nou pe plans, Dumnezeu aparu din nou intrebandu-l care-i este necazul.
- Nevasta mea a cazut in apa, ii raspunse taietorul de lemne printre suspine.
Atunci Dumnezeu sare in apa si apare cu Penelope Cruz in brate.
- Asta este nevasta ta? intreaba el.
- DA!DA!DA!DA!DA!DA!DA!DA! urla omul.
Atunci Dumnezeu, furios, il lua la bani marunti:
- Indraznesti sa ma minti?!! Ar trebui sa te blestem pentru vecie!!
Atunci taietorul de lemne incepu sa-l implore:
- Te rog, Doamne, iarta-ma! Dar сuм altfel puteam sa raspund?! Daca spuneam "nu" la Penelope Cruz, data viitoare mi-o aduceai pe Catherine Zeta Jones. Si daca si atunci as fi spus "nu", a treia oara mi-o aduceai pe nevasta-mea. Si daca de data aceea as fi spus "da", mi le faceai cadou pe toate trei, dar eu sunt un om nevoias si n-am de unde sa hranesc trei femei. Acesta este motivul pentru care am raspuns cu "da" de prima data.
Morala: Barbatii mint intotdeauna numai din motive perfect oneste si logice.
O pereche nu avea copii si s-au hotarat sa foloseasca un tata surogat pentru intemeierea unei familii. Cand "tatal" trebuia sa vina, un fotograf de copii suna la usa sperand sa vinda si el ceva.
- Buna dimineata, doamna. Nu ma cunoasteti, dar am venit ca sa...
- Nu e nevoie sa imi explicati. Va asteptam!
- Chiar asa? Pai atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii.
- Ce bine, dar va rog, intrati si luati loc. Cu ce incepem? intreaba d-na, rosind.
- Lasati totul in seama mea. De obicei eu incerc doua in cada, una pe canapea si poate cateva pe pat. Uneori si pe jos in sufragerie e distractiv... ai mai mult spatiu.
- In cada, pe jos in sufragerie? Acum nu ma mai mir ca n-am reusit sa fac nimic cu Harry!
- Sa stiti doamna, ca nici unul dintre noi nu va poate garanta ca de fiecare data iese bine. Dar daca incercam pozitii diferite, sunt convins ca veti fi multumita de rezultate...
- Sper sa terminam repede!
- Doamna, e nevoie de timp. As vrea eu sa termin in cinci minute, dar n-ati fi multumita, sunt sigur de asta!
- Mie imi spuneti?! Fotograful isi deschide servieta si scoate un portofoliu cu pozele cu copii facute de el.
- Acesta a fost facut pe acoperisul unui autobuz din centrul Londrei.
- Doamne fereste!!
- Si gemenii astia au iesit destul de bine daca ma gandesc cat de greu am lucrat cu mama lor.
- Si ziceti ca era greu cu ea?
- Da! Pana la urma am dus-o in parc ca sa facem treaba сuм trebuie. Oamenii se tot imbulzeau care mai de care ca sa vada cat mai bine. Si asta mai bine de doua sau trei ore. Mama tot tipa si se agita. Cu greu am reusit sa ma concentrez. Apoi s-a lasat intunericul si am inceput sa ma grabesc.
D-na Smith face ochii mari.
- Ei bine, doamna, daca sunteti gata, eu imi instalez trepiedul ca sa putem trece la treaba.
- Trepiedul?? d-na e din ce in ce mai palida.
- Oh, da, trebuie sa folosesc un trepied ca sa-mi sprijin obiectul. E prea mare ca sa-l tin in brate in timp ce ma pregatesc sa trec la actiune. Doamna? Doamna?... Aoleu, a lesinat!!!