Un azil de batrani inchiriaza un autocar pentru o excursie.
La putin timp de la plecare, soferul simte o bataie usoara pe umar si o bunicuta il intreaba daca vrea niste alune.
Soferul accepta bucuros pumnul de alune pe care i-l ofera batrana.
Dupa vreo 15 minute, batrana vine din nou cu un pumn de alune.
Povestea se repeta inca de vreo cateva ori, dupa care soferul, nedumerit, o intreaba cand apare iar langa scaunul lui:
- Mamaie, da' de ce nu mancati alunele, ca sunt scumpe, si aveti pensii mici...
- Eee, da crezi ca mai avem dinti sa mancam noi alune?
- Pai bine, si atunci de ce mai dati banii pe ele daca nu le puteti manca?
- Eee, de fapt nici nu vrem alune, noi sugem doar ciocolata de pe ele...