Skip to main content
Cînd Beethoven a murit, a fost înmormîntat în curtea bisericii. Peste cîteva zile, beţivul satului trece prin cimitir şi aude nişte sunete ciudate din zona în care era înmormîntat Beethoven. Speriat, acesta aleargă la preot, să vină să asculte. Preotul s-a aplecat şi el deasupra mormîntului şi a auzit şi el nişte sunete ciudate. Speriat, a alergat la primar. Acesta a venit, a pus urechea lîngă mormînt, a ascultat un moment şi a spus:
"Da, într-adevar, e simfonia a IX-a a lui Beethoven, cîntată de-andoaselea"
. Ascultînd mai mult, zice:
"Uite, acum e simfonia a VIII-a. . . , a VII-a. . . , a VI-a. . . ".
Imediat, dîndu-şi seama ce se întîmplă, se adresă mulţimii strînse în cimitir:
"Stimaţi concetăţeni, nu aveţi de ce să vă îngrijoraţi. Este Beethoven. Se descompune!"
La 3 noaptea vine John acasa beat mort, injurand, cu urme de batalie.
Se-mpleticeste-n hol, varsa pe mocheta, mai darama cateva obiecte neidentificate, pe cateva le sparge, ajunge cu fruntea-n usa dormitorului, in cele din urma cumva e-n pat si adoarme.
Dimineata se trezeste intr-o atmosfera idilica. Prin geamul deschis se aud pasarelele, alaturi pe noptiera e o aspirina, miroase a curat. Se scoala buimac, pe oglinda bilet:
"Scumpul meu, buna dimineata, ai micul dejun in bucatarie. Eu m-am dus la cumparaturi. Sarutari, Frida."
Din ce in ce mai nedumerit porneste spre bucatarie. Peste tot e curatenie desavarsita, in hol arde o lumanare parfumata, nici urma de boratura pe mocheta. In bucatarie, copilul isi termina micul dejun, iar al lui, cu grija, este pus la incalzit.
Cu oarecare timiditate, John chestioneaza majordomul:
- Ce s-a intamplat de fapt azi-noapte?
- A, pai ati venit pe la 3 foarte beat.
- Si?
- Ati vomat de mocheta...
- Si?!
- Ati spart vaza aia frumoasa de la bunica si va-ai dat cu capul de usa dormitorului...
- Si?!!
- Si pe urma doamna va-a tarat in pat.
- Si?!!!
- Si a-nceput sa va dezbrace, dar, cand sa-ti desfaca pantalonii, ati zis:
"Lasa-ma cucoana-n pace, ca-s om insurat."