De criza, de dor si de fite mi-a venit ideea sa tai porc de Craciun, сuм se facea pe timpuri la mine la tara. Bine, ai mei nu il taiau de Craciun, ci inainte de Sfantul Andrei, noi nemaiavand rabdare si nici prea multe prin camara sa-l putem pasui pina la Ignat.
Dupa ce mi-am ascutit cutitele pe gresia de la baie si am procurat doi baloti de paie, decorativi, uitati de un vecin in fata casei inca de la Halloween, m-am pus sa caut porc. Prima data am dat anunt pe internet ca doresc sa achizitionez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pana in 100 de kilograme, dar nu mi-a raspuns nimeni, in afara de un sonat care mi-a zis ca-i plac ideile mele si, daca vreau, putem sa sacrificam impreuna, mai multi! Eu cred ca toti nebunii au fugit din lume si s-au ascuns pe internet!
Dar divaghez!
Cand mi-am intrebat colegii la serviciu daca stiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curiosi ca ce vreau sa fac cu el, ca e mare de pet, ca face mizerie multa. Cind le-am spus ca vreau sa-l tai, au facut ochii cat cepele si m-au luat la rost ca de ce. Ca sa-l maninc, de-aia, le-am raspuns, moment in care si ultimele ramasite de simpatie, toleranta si intelegere pe care le aveau pentru mine au disparut. Сuм sa omori un animal si sa-l maninci, asa, ca un barbar? Eh, cand am vazut eu ca astia sunt gata sa sune la PETA, am inceput sa le descriu in amanunt operatiunile specifice, insistand pe sectionarea carotidei si colectarea sangelui intr-un lighean, de preferinta cu smaltul sarit, ca la mama acasa, in vederea prepararii sangeretelui si mai ales a borandaului. N-am stiut eu сuм se zice in engleza la borandau, la fel сuм nu stiu nici in romaneste, dar le-am explicat ca e un fel de mamaliga din faina de porumb cu sange in loc de apa. Cred ca vreo trei, mai simtitori, asa, au disparut spre baie, iar restul, ca acum deja se strinsese tot compartimentul in jurul meu, sa ma asculte, ma priveau cind cu mila, cand cu dezgust.
Apoi, zic, pirlim soriciul cu paie, sau la butelie, daca stam la bloc, si taiem urechile animalului, pe care le consumam pe loc, cu putina sare. Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat inainte, fiind constient ca un alt moment in care sa ma asculte oamenii cu atita atentie nu o sa mai prind, poate, niciodata. Dupa ce epilam animalul cu flacara, continui eu, il despicam cu securea sau toporul, ce ne vine la mina, si scoatem organele, pe care le fierbem impreuna cu capul, in vederea prepararii caltabosului. Stiti, banuiesc - le-am zis eu degajat -, ca pentru caltabos se foloseste intestinul gros, spalat facultativ si oparit in apa cu ceapa, pentru mascarea miasmelor naturale.
S-a plecat cu grupul dupa fraza asta, si am mai ramas cu vreo trei, cei mai tari de inger si de stomac, cred, de fapt doi, ca unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleza si sta toata ziua cu castile pe urechi, dar se alatura oricarui grup si da din cap aprobator la orice discutie. Cu restul carnii, am zis eu mai departe, facem cirnati, gratare si sarmale, iar daca raposatul a fost gras, putem sa frigem si o oala de jumari, asa, de pofta, care sa mai taie din taria bauturii.
Eu zic ca au scapat ieftin totusi, pentru ca daca m-as fi apucat sa le povestesc сuм se fac hot dogii si parizerul pe care le infuleca ei la lunch, bagam toata firma-n spital.
Traiasca globalizarea!
Un turist viziteaza Spania. Plimbandu-se pe strazile Madridului intra in cel mai aratos restaurant. Se aseaza la masa si studiaza meniul. Se apropie chelnerul si intreaba:
- Domnul ce serveste?
- Va rog sa-mi aduceti cea mai scumpa si mai reprezentativa mancare spaniola.
- Avem asa ceva, dar o sa va coste binisor.
- Nu conteaza. Dar va rog sa fie ceva exclusivist!
- Imediat!
Cam intr-o ora vine chelnerul si-i aduce un tacam generos cu doua galuste cat pumnul, ornate cu cele mai deosebite ierburi si cel mai scump sos. Clientul le savureaza din plin. Multumit cere nota si zice.
- Sa stiti ca n-am mai mancat nimic mai gustos. Сuм se numeste acest fel de mancare?
- "Corida", domnule. Galustele alea delicioase nu sunt altceva decat testiculele taurului sacrificat astazi pe Plaza de Toros. Va costa 5 mii de euro.
Uimit de pret, clientul achita, dar ramane, totusi, satisfacut. Peste o luna iar vine in Spania, intra cu prima ocazie in acelasi restaurant si fara sa astepte meniul, striga chelnerului cu un gest amical:
- Prietene, "Corida", te rog.
Chelnerul da din cap afirmativ si solemn, dupa care ii aduce intr-o ora tacamul. De data asta galustele erau minuscule, dar la fel de bogat ornate. Turistul nostru le-a mancat si a cerut nota.
- 10 mii de euro!
- Pai сuм se poate una ca asta! se mira clientul. O luna in urma mi-ai adus un tacam generos si acum imi aduci chestia asta minuscula la un pret dublu?
- Stiti domnule, dumneavoastra aveti un noroc deosebit: astazi pe arena a fost ucis toreadorul.